Tehnica indicata pentru inducerea unei stari de somn partial. Starea obtinuta prin hipnoza conserva unele facultati de relatie, in particular cele dintre hipnotizator si pacient, dar antreneaza o capacitate de abstractie in raport cu realitatea exterioara si o "paralizie a vointei" (Sigmund Freud). Hipnoza a fost denumita asa dupa cuvantul grec hupnos, "somn", de catre medicul englez James Braid, care in 1843 utiliza tehnica pentru a-si anestezia bolnavii. Apoi, la sfarsitul secolului al XIX-lea, acest fenomen a fost studiat, in legatura cu isteria, de catre neurologii francezi Jean-Martin Charcot si Hippolyte Bernheim. Observand subiectii aflati sub hipnoza, Sigmund Freud a descoperit importanta subconstientului. Dupa ce o vreme a fost parasita (cu exceptia Statelor Unite), hipnoza cunoaste actualmente un regim preferential: pentru a favoriza relaxarea, pentru a lupta impotriva durerii si a anxietatii.