Grefa a unui fragment de piele, naturala sau dezvoltata in laborator, pe o regiune unde pielea a fost distrusa. Grefa de piele este utilizata mai ales in caz de arsura, dar si atunci cand o interventie chirurgicala a dus la indepartarea unei suprafete importante de piele (adesea pentru a trata un cancer) sau dupa o arsura.

Autogrefa - Pielea este prelevata de la insusi subiect, daca este posibil dintr-un loc putin vizibil (coapsa, partea de jos a burtii, pielea capului, regiunea inghinala etc.). in anumite cazuri, indeosebi in cazurile de pierderi importante de substanta, se poate ajunge la practicarea prelevarilor de portiuni de muschi subiacenti: atunci se vorbeste de lambouri musculocutanate. Mai rar, ne putem multumi cu mici cilindri de piele (grefe in pastila in ulcerele gambei). Grefonul este fie pus direct pe suprafata de grefat, fie tratat in laborator pentru ca celulele sa prolifereze: aceasta tehnica, numita cultura de epiderm, permite sa se produca pana la 1 metru patrat de epiderm nou plecand de la un grefon de 1 centimetru patrat. Interesul autogrefei consta in absenta rejectiei imunitare. Tesuturile subiectului stabilesc progresiv conexiuni cu grefonul si, in aproximativ 10 zile, grefa "prinde".

Alogrefa - Aceasta tehnica, mult mai rar aplicata, nu este indicata decat in caz de arsura intinsa, atunci cand subiectul nu mai are destula piele normala. Pielea grefata provine atunci de la persoane decedate, eventual dupa o perioada de conservare a grefonului intr-o banca de organe. Ea este rapid respinsa de catre sistemul imunitar al bolnavului, dar permite sa se depaseasca dificultatile primelor zile, folosind ca pansament provizoriu.