Nivel al glucozei in sange. Multumita mai multor mecanisme de reglare, glicemia este mentinuta sensibil constanta (in jur de 1 gram la litru) cu scopul de a aduce organelor si tesuturilor cantitati constante de glucoza sangvina. Reglarea nivelului sangvin al glucozei este asigurata multumita unui echilibru permanent intre substante, de natura mai ales hormonala, care micsoreaza glicemia (insulina) si cele care o cresc (glucagonul, adrenalina, hormonul de crestere).

Masurarea glicemiei - Glicemia se masoara fie in sangele venos in cursul clasicei "luari de sange" (glicemia venoasa), fie in sangele capilar dupa o mica intepatura in varful degetului (glicemie capilara), o picatura de sange fiind intinsa pe o banda reactiva; masurarea este atunci stabilita fie prin compararea culorii obtinute cu o scara de culori, fie prin citire directa, banda fiind introdusa intr-un mic aparat denumit autoanalizor. Valoarea normala a glicemiei este intre 4,4 milimoli pe litru si 6,7 milimoli pe litru (adica intre 0,8 si 1,2 grame pe litru) luata pe nemancate si de cel putin 6,7 milimoli pe litru (1,2 grame pe litru) la doua ore dupa luarea unei mese.

Patologie
- Hipoglicemia (diminuarea glicemiei) risca sa duca la o pierdere a cunostintei daca scaderea este importanta. Ea este tratata prin administrarea orala de zahar daca bolnavul este constient, prin injectarea de glucagon in caz contrar.
- Hiperglicemia (cresterea glicemiei) este unul dintre semnele caracteristice diabetului. Ea este tratata printr-un regim alimentar adecvat, eventual prin administrarea de medicamente hipoglicemiante si, in unele cazuri (diabet insulino-dependent), prin injectarea de insulina.