Material de mulaj folosit pentru imobilizarea unui membru, a unui segment de membru sau a unei articulatii in caz de fractura osoasa sau de leziuni osteoarticulare.

Diferite tipuri de gips:
- Gipsurile traditionale se prezinta de obicei sub forma de rulouri de tifon incarcate cu gips uscat, gata de folosire dupa o simpla inmuiere in apa: priza se face in cateva minute, dar soliditatea definitiva nu este obtinuta decat dupa 48 de ore. Principalul avantaj este acela de a se ajusta perfect la membru.
- Gipsurile compozite, cel mai des cu rasini, sunt utilizate din ce in ce mai mult datorita faptului ca sunt usoare si au o buna rezistenta la apa. Principalul lor inconvenient este acela ca, fiind mai putin maleabile decat gipsurile traditionale, ele asigura o imobilizare mai putin stricta.

Supraveghere si complicatii - Punerea unui gips prezinta unele riscuri: deplasarea osoasa, compresia excesiva a muschilor in lacasul lor atunci cand gipsul este prea strans. Un medic sau un chirurg trebuie sa fie consultat de urgenta in caz de racire sau de pierdere a sensibilitatii sau de dureri mari ale extremitatilor in zilele care urmeaza punerii unui gips.