Afectiune caracterizata prin moartea tesuturilor, ce afecteaza, in principal, membrele, uneori si viscerele ca ficatul, plamanul sau intestinul. Cauza principala a unei gangrene este o intrerupere locala a circulatiei sangvine. Exista doua tipuri de gangrena: gangrena uscata si gangrena umeda, care se declara atunci cind o gangrena uscata sau o plaga se complica cu o suprainfectie (care da loc unor gangrene infectioase, dintre care cea mai frecventa este gangrena gazoasa).

Gangrena uscata - In aceasta necroza a tesuturilor, nu exista o infectie bacteriana; zonele atinse mor pentru ca sangele nu mai ajunge in ele, tesuturile nemaifiind oxigenate. Gangrena uscata poate fi provocata de o embolie arteriala (migrarea unui cheag care ramane blocat intr-o artera pe care o obstrueaza), o tromboza, o amputatie traumatica, o compresie (in cursul unui accident) care a durat mai mult de sase ore, o arterita (inflamatia unei artere), o arterioscleroza sau o degeratura.
Tratamentul gangrenei uscate consta in ameliorarea circulatiei in regiunile afectate inainte de a nu fi prea tarziu. Daca tesuturile se infecteaza, pacientului ii sunt administrate antibiotice pentru a se impiedica instalarea unei gangrene umede.

Gangrena umeda - O gangrena umeda se caracterizeaza printr-o necroza a tesuturilor din cauza infectiei cu bacterii, a unei zone de gangrena uscata sau a unei plagi. In loc de a fi uscate, tesuturile sunt umflate si zemuinde. In cazul unei gangrene umede, amputatia chirurgicala a regiunii bolnave este inevitabila, precum si ablatia tesuturilor vii din apropierea plagii.