Jena respiratorie resimtita de catre un bolnav, constatata sau nu de catre medic. O dispnee poate fi de origine bronhopulmonara, otorinolaringologica, neurologica, metabolica sau cardiaca. Printre cauzele bronhopulmonare se gasesc afectiunile bronsice (astm, bronsita cronica, prezenta unui corp strain sau a unei tumori pe bronhii), tulburarile pulmonare (edem acut, infectie sau tumora a plamanului, embolie pulmonara), anomalii ale pleurei (pleurezie, pneumotorax) sau ale custii toracice (scolioza grava) jenand miscarile plamanului. Cauzele otorinolaringologice sunt mai ales laringitele la copil, tumori le laringelui la adult. Cauzele neurologice sunt, in principal, coma si unele boli ale sistemului nervos. Printre cauzele metabolice, poate fi vorba de o diminuare a oxigenarii tesuturilor, ca in cursul hemoragiilor. In sfarsit, dispneea traduce uneori o afectare cardiaca, indeosebi o insuficienta cardiaca.

Evolutia dispneei depinde de cauza sa, atat in ce priveste gravitatea sa (mergand de la o simpla jena la practicarea unor sporturi, pentru subiectii astmatici, pana la o amenintare vitala imediata, in anumite cazuri de embolie pulmonara), cit si durata sa (cateva ore pentru laringitele infantile, uneori zeci de ani pentru o bronsita cronica). Tratamentul este, de asemenea, foarte variabil: antibiotice pentru o infectie pulmonara bacteriana, bronhodilatatoare pentru astm, incetarea fumatului pentru bronsita cronica etc.