Membrana musculo-tendinoasa care separa cavitatea toracica de cavitatea abdominala. Este cel mai important muschi inspirator, avand o contributie importanta in mictiune, defecatie si nastere, sustine coloana vertebrala si impinge sangele si limfa din segmentele subdiafragmatice spre inima. Pentru ca aerul sa intre in plamani este necesar ca presiunea din ei sa fie mai mica decat cea de afara. La inspirare diafragma se contracta si muschii intercostali imping coastele in fata, in urma presiunii mai mari, aerul umpland spatiul disponibil din plamani.

Structura si fiziologie - Diafragmul are forma unei bolte neregulate care se implanteaza prin baza sa pe conturul orificiului inferior al toracelui. Diafragmul, contractandu-se In timpul inspiratiei, creste diametrul toracelui si usureaza respiratia.

Patologie - Orificiile diafragmului, in particular orificiul esofagian, pot fi deschise anormal de mult si pot lasa sa treaca o parte din stomac prin muschiul diafragmului: aceasta se numeste hemie hiatala. Contractii spasmodice repetate si involuntare ale diafragmului, urmate de o inchidere brusca a glotei care opreste sosirea aerului, provoaca un sughit ceea ce produce sunete caracteristic. In sfarsit, o leziune a nervilor frenici antreneaza o paralizie diafragmatica, care impiedica plamanii sa se destinda complet in timpul inspiratiei; o radiografie toracica arata atunci ascensiunea unei cupole diafragmatice.

Sinonim: diafragma.