Stare determinata de eliminarea rapida a unei cantitati importante de apa din organismul unui copil mai mic de 2 ani. Cauza majora a deshidratarilor acute ale sugarului o constituie diareele mai ales de origine infectioasa, asociate eventual cu vomele. Aici trebuie adaugate si febra, indiferent de originea ei. Doar in putine cazuri, pierderile sunt urinare (anomalie renala congenitala, diabet, insuficienta suprarenaliana) sau sunt o urmare a unei insolatii. Pierderea in greutate este un semn primordial, care ajuta la diagnosticarea deshidratarii si permite evaluarea gravitatii ei.

Diagnosticul - este dat prin examinarea copilului si interogatoriul parintilor. Examene complementare pot sa confirme diagnosticul dupa spitalizarea de urgenta a sugarului. Atunci cand cauza persista, evolutia formei celei mai benigne merge catre forma mai grava, lucru care se poate intampla in cateva ore. Uneori apar complicatii, mai ales renale (insuficienta renala) si neurologice (hematom subdural).

Tratament - Tratamentul deshidratarilor vizeaza suprimarea cauzei atunci cand aceasta este posibil, rehidratarea prin aport de apa, corectarea dezechilibrelor electrolitice si a eventualelor complicatii. Copiii suferind de o forma benigna sunt rehidratati pc cale orala. In formele cele mai grave, rehidratarea are loc prin perfuzii intravenoase practicate in spital.

Prevenire - Prevenirea, simpla in fond, consta in buna hidratare si supraveghere a copilului in caz de diaree si/sau febra. In perioada calda a anului este necesar sa se dea regulat de baut copilasului.