Transmiterea unei boli prin contact direct sau printr-un agent intermediar de la un subiect atins la unul sanatos. Acest termen nu se aplica decat in cazurile in care germenele este transmis fie de catre un animal fie printr-o transfuzie sangvina. Perioada de contagiune este cea a secretiei si a imprastierii germenilor bolii de catre bolnav; ea este variabila in functie de boala si este micsorata considerabil in infectiile bacteriene atunci cand subiectul bolnav ia un antibiotic.

Tipuri - Independent de gradul de contagiune se deosebesc 2 tipuri de transmitere:
- contagiunea directa se face in principal, pe cale aeriana (in cursul vorbitului, tusei, stranutului: rujeola, varicela, gripa), prin sange sau prin secretii genitale (sperma, secretie vaginala) infectate (SIDA) sau prin contact cutanat (scarlatina, herpes genital, scabie, pediculoza).
- contagiunea indirecta se face in principal prin intermediul imbracamintei sau lenjeriei de pat (paduchi) al apelor sau al materiilor de eliminare (fecale, urina) infectate. Astfel, in cazul unor boli ca hepatitelel A si E, holera, amibiaza si enterovirozele ca poliomielita este implicat un ciclu de contagiune orofecal.

Precautii - Utilizarea vaccinurilor si antibioticelor a redus considerabil problemele contagiunii, iar astazi este repusa in discutie problema izolarii bolnavului, practica privita in mod traditional ca singurul mod eficace de a lupta impotriva extinderii infectiilor. Mai persista inca masurile de evictie scolara pentru unele boli contagioase.