Boala ce distruge structurile dintelui, evoluand de la periferie (smalt) spre centrul dintelui (pulpa dentara). In prezent, in regiunea pariziana, de exemplu, un adolescent de 12 ani prezinta in medie 4 carii. Aceasta incidenta este probabil consecinta abundentei crescande a alimentatiei cu glucide.

Cauze - O carie este cauzata de actiunea combinata a trei factori: placa dentara (substanta care se formeaza pe dinti, compusa din resturile alimentare, din mucusul salivar si din bacterii), terenul (constitutia dintelui, ereditatea) si alimentatia. Bacteriile placii dentare asimileaza zaharurile, prolifereaza si secreta un acid care ataca dintii si antreneaza formarea unei cavitati.
Caria se instaleaza de preferinta in zonele neregulate, dificil de curatat. Ea incepe prin a ataca smaltul, creand o cavitate. La inceput nedureroasa, ea progreseaza in tesutul calcificat care acopera pulpa (dentina), marind cavitatea si permitand bacteriilor sa invadeze pulpa dezgolita din centrul dintelui. Dintele devine atunci sensibil la contactul cu frigul si cu caldura, apoi la cel cu zaharurile. Netratata, caria antreneaza distrugerea dintelui si infectarea osului subiacent prin patrunderea microbilor.

Profilaxie - Prevenirea trebuie sa actioneze asupra celor trei cauze ale cariei: placa bacteriana trebuie sa fie eliminata zilnic printr-un periaj minutios completat cu trecerea printre dinti a atei dentare. O alimentatie echilibrata, saraca in zaharuri rapide (pe care le putem inlocui prin zaharuri de substitutie) este, de asemenea, eficace. In particular, nu trebuie incurajati copiii sa manance dulciuri, nici sa li se ofere acestea inainte de culcare. In sfarsit, este posibil sa se intervina de o maniera precoce asupra constitutiei dintelui intarindu-i smaltul prin administrarea de fluor (in apa, in sare sau in comprimate) in cursul primilor doisprezece ani de viata. In plus, se impune o supraveghere regulata (aproximativ anual) prin consultarea unui dentist.