Adolescentii nu se inchid in ei peste noapte. Tacerea, raceala, raspunsurile scurte si refuzul de a vorbi nu sunt semne ale unei razvratiri bruste, ci rezultatul unei acumulări tacute de momente in care nu s-au simtit ascultati, vazuti sau intelesi.
Multi parinti isi dau seama tarziu ca „nu mai au acces” la copilul lor. Dar copilul, devenit adolescent, inca are nevoie de conexiune. Are nevoie sa fie intrebat, dar mai ales ascultat.
Intrebarile simple, puse cu blandete si fara presiune, pot face minuni in relatia parinte-copil. O intrebare calda, rostita la timp, valoreaza mai mult decat o mie de reguli recitate.
De ce nu mai comunica adolescentii?
Comunicarea dispare treptat atunci cand:
-
Se simt judecati sau presati constant;
-
Parintele devine doar un „corector” al greselilor;
-
Lipseste disponibilitatea reala de a asculta, fara graba;
-
Conversatiile devin rare si superficiale;
-
Copilul simte ca ceea ce spune nu conteaza.
Un adolescent care nu mai vorbeste acasa este, de cele mai multe ori, un copil care a incercat si nu a fost inteles. Atunci, a ales sa taca.
Intrebarea potrivita la momentul potrivit: Puntea catre sufletul adolescentului
A intreba nu inseamna a controla. Nu este despre a sapa dupa informatii, ci despre a crea spatiul sigur in care copilul tau stie ca poate sa se exprime fara frica.
Cum se construieste aceasta punte?
- Prin intrebari deschise, nu prin interogatorii;
- Prin ton bland, nu autoritar;
- Prin prezenta reala, nu „pe fuga”;
- Prin interes sincer, nu curiozitate de forma.
Intrebari simple care pot reaprinde comunicarea
1. „Cum a fost ziua ta?”
Pare banal, dar devine semnificativ cand e insotit de contact vizual si rabdare.
2. „Ce te-a facut azi sa zambesti?” / „Ce te-a enervat?”
Il ajuta sa se conecteze la propriile emotii si sa invete sa le exprime.
3. „Cum e relatia ta cu colegii/prietenii in perioada asta?”
Nu presupune ca totul e bine. Adesea, provocarile emotionale incep in relatiile sociale.
4. „Ce crezi despre...?” (o situatie, un eveniment, o decizie de familie)
Ii arati ca parerea lui conteaza si ca este tratat ca un membru valoros al familiei.
5. „Vrei sa povestim despre ce te preocupa, sau ai nevoie doar sa fii ascultat?”
Aceasta intrebare face diferenta dintre sustinere si control.
6. „Ce te-ar ajuta mai mult din partea mea?”
Ii oferi libertatea sa spuna ce nevoie reala are, nu doar ce presupui tu.
Cand sa intrebi si cand sa taci?
Momentul conteaza. Un adolescent nu va raspunde cand:
-
Este suparat si tensionat;
-
Tocmai a fost certat;
-
Este in public sau in fata fratilor;
-
Se simte ironizat sau pus la zid.
Asteapta un moment de liniste: o plimbare, o seara fara ecrane, un drum cu masina. Uneori, cele mai profunde conversatii se nasc in cele mai banale contexte – dar doar daca portile sunt deschise.
Ce sa eviti cand vorbesti cu adolescentul
- Nu face presupuneri inainte sa-l asculti.
- Nu intrerupe cu solutii sau critici.
- Nu dramatiza sau minimiza trairile lui.
- Nu transforma dialogul intr-un monolog moralizator.
- Nu compara cu alti copii („Uita-te la X, el nu face asa.”)
Recomandarile specialistilor:
Psihologii recomanda sa inlocuiesti frazele „De ce ai facut asta?” sau „Stiai ca nu e bine” cu „Cum te-ai simtit cand s-a intamplat?” sau „Ce ai invatat din asta?”
Terapeutii familiali insista ca adolescentii raspund mai bine la empatie decat la autoritate.
Pediatrii atrag atentia ca relatiile parinte-adolescent influenteaza sanatatea mentala pe termen lung, inclusiv dezvoltarea increderii in sine si capacitatea de a gestiona stresul.
Un adolescent care este intrebat cu caldura si rabdare devine un adult echilibrat, care are incredere sa vorbeasca despre ceea ce simte. Educatia reala nu este o predica, ci un dialog – uneori incomod, alteori profund, dar intotdeauna esential.
Cand in loc de „De ce ai gresit?” alegi sa spui „Ce simti acum?”, deschizi o usa care, altfel, s-ar fi inchis in timp.
Intrebarile potrivite pot deveni cheile care deschid inima unui copil aflat in cea mai delicata perioada a vietii sale.
Foto: freepik.com
