Inceperea clasei pregatitoare este un moment important pentru orice copil. Pentru un copil care inca vorbeste neclar, nu reuseste sa formuleze corect propozitii sau este greu de inteles de catre cei din jur, inceputul scolii poate veni insa cu o serie de provocari suplimentare.
Parintii se intreaba adesea daca este normal ca un copil de 6 ani sa mai aiba dificultati de pronuntie, daca acestea vor disparea spontan si daca este nevoie de logoped. Uneori, anumite sunete pot fi inca in proces de perfectionare, dar atunci cand dificultatea afecteaza in mod evident inteligibilitatea vorbirii, exprimarea in propozitii, intelegerea mesajelor sau participarea copilului la conversatii, este recomandata o evaluare.
La aceasta varsta, obiectivul nu este doar ca cel mic sa pronunte corect anumite sunete, ci sa poata comunica suficient de clar pentru a participa la activitatile din clasa, pentru a raspunde profesorului, pentru a interactiona cu colegii si pentru a-si exprima nevoile.
Ce inseamna, de fapt, ca un copil „nu vorbeste clar”?
Expresia poate descrie probleme foarte diferite.
Un copil poate avea:
- dificultati de pronuntie a anumitor sunete;
- inlocuirea unui sunet cu altul;
- omiterea unor sunete sau silabe;
- dificultati in pronuntarea cuvintelor lungi;
- vorbire foarte rapida sau greu de urmarit;
- un vocabular mai redus decat ne-am astepta;
- dificultati in construirea propozitiilor;
- probleme in povestirea unei intamplari;
- dificultati in intelegerea unor instructiuni;
- dificultati de comunicare sociala;
- mai multe dintre aceste probleme in acelasi timp.
ASHA diferentiaza tulburarile de sunete ale vorbirii de tulburarile de limbaj. Un copil poate avea o problema de articulatie, dar poate avea in acelasi timp si dificultati de vocabular, gramatica, intelegere sau folosire a limbajului in conversatie.
De aceea, simpla intrebare „pronunta corect R-ul?” nu este suficienta pentru evaluarea unui copil de 6 ani.
Ce ar trebui sa poata face un copil in jurul varstei de 5-6 ani?
Exista variatii normale intre copii, iar dezvoltarea nu urmeaza un calendar identic pentru toti. Cu toate acestea, la aceasta varsta ne asteptam ca un copil sa poata comunica destul de clar, sa poata spune povesti simple si sa poata participa la conversatii.
CDC include printre reperele de dezvoltare de la 5 ani capacitatea de a spune o poveste cu cel putin doua evenimente, de a raspunde la intrebari despre o poveste si de a mentine o conversatie cu mai multe schimburi intre copil si adult.
Prin urmare, daca la 6 ani copilul:
- vorbeste in propozitii foarte scurte;
- foloseste frecvent propozitii incomplete;
- este inteles cu dificultate;
- evita sa vorbeasca;
- se enerveaza pentru ca ceilalti nu il inteleg;
- nu poate povesti coerent ce a facut la gradinita;
- nu poate raspunde adecvat la intrebari simple;
- are dificultati evidente de pronuntie;
- pare mult in urma colegilor din punct de vedere al exprimarii,
este recomandata o evaluare logopedica.
Este nevoie de logoped?
In multe astfel de situatii, da.
Logopedul este specialistul care evalueaza si trateaza problemele de vorbire si limbaj. Evaluarea poate analiza pronuntia, inteligibilitatea, vocabularul, construirea propozitiilor, intelegerea limbajului, povestirea, comunicarea sociala si, atunci cand este cazul, abilitatile care au legatura cu invatarea citit-scrisului. ASHA subliniaza rolul logopedului in evaluarea, diagnosticarea si interventia pentru tulburarile de comunicare la copiii de varsta scolara.
Un avantaj important al evaluarii inainte de inceperea scolii este ca dificultatile pot fi identificate si abordate inainte ca acestea sa interfereze cu invatarea.
Nu astepta pana cand copilul incepe sa aiba probleme la scoala
Una dintre cele mai frecvente greseli este amanarea evaluarii cu explicatia: „mai are timp sa invete”.
Unele dificultati de pronuntie se pot imbunatati odata cu dezvoltarea, dar la 6 ani este important sa fie analizat contextul complet.
ASHA arata ca dificultatile de sunete ale vorbirii pot fi asociate cu dificultati de inteligibilitate, iar la unii copii pot coexista cu probleme de limbaj si cu dificultati care ulterior afecteaza invatarea cititului si scrisului.
Evaluarea nu inseamna ca exista automat un diagnostic grav. Ea inseamna, in primul rand, ca parintele afla exact unde se afla dificultatea si ce tip de interventie este necesara.
Ce exercitii pot face parintii acasa?
Exercitiile trebuie adaptate problemei copilului. Nu este recomandat ca parintii sa incerce sa „corecteze” la intamplare toate sunetele, deoarece metoda potrivita depinde de cauza si de tipul erorilor.
Cu toate acestea, exista activitati simple care pot sustine dezvoltarea limbajului.
1. Povestirea dupa imagini
Alegeti o imagine sau o carte cu ilustratii si puneti intrebari precum:
„Cine este aici?”
„Ce face baiatul?”
„Unde se afla?”
„Ce crezi ca se va intampla?”
„De ce plange?”
Incurajati copilul sa raspunda in propozitii complete.
Nu este nevoie sa il corectati la fiecare cuvant. Mai important este sa il incurajati sa formuleze un mesaj mai complex.
2. Extinderea propozitiilor
Daca spune:
„Baiatul alearga.”
Puteti raspunde:
„Da, baiatul alearga in parc.”
Daca spune:
„Pisica doarme.”
Puteti continua:
„Da, pisica doarme pe canapea.”
Astfel, copilul aude modele corecte si mai bogate de exprimare, fara sa simta ca este permanent testat.
3. Jocul „spune-mi mai multe”
Alegeti un subiect preferat al copilului.
De exemplu:
„Spune-mi despre masina aceasta.”
Daca raspunde:
„Este rosie.”
Puteti continua:
„Unde merge masina?”
„Cine este in masina?”
„Ce se intampla dupa aceea?”
Exercitiul il ajuta sa dezvolte vocabularul si capacitatea de a construi un discurs.
4. Povestirea unei zile
Seara, incurajati copilul sa povesteasca trei lucruri care s-au intamplat in acea zi:
„Ce ai facut dimineata?”
„Ce ai facut la gradinita?”
„Cu cine te-ai jucat?”
„Ce ti-a placut cel mai mult?”
Pentru un copil cu dificultati de limbaj, aceste conversatii scurte pot fi foarte utile.
5. Jocuri cu rime si silabe
Jocurile de tipul:
„Ce cuvant rimeaza cu casa?”
„Spune cuvantul ma-sa.”
„Cate silabe are cuvantul masina?”
pot sustine constientizarea sunetelor si silabelor.
Aceste abilitati sunt relevante si pentru pregatirea pentru citit si scris. ASHA mentioneaza constientizarea fonologica, inclusiv rimarea, segmentarea si combinarea sunetelor/silabelor, ca aspecte importante ale interventiei la copiii cu anumite dificultati de vorbire.
6. Jocuri de rol
Jucati impreuna „de-a scoala”.
Parintele poate fi profesorul, iar copilul elevul.
Exersati:
„Buna dimineata!”
„Pot sa raspund?”
„Nu am inteles.”
„Ma poti ajuta?”
„Pot sa merg la toaleta?”
„Unde trebuie sa pun caietul?”
Aceste exercitii sunt utile nu doar pentru limbaj, ci si pentru increderea copilului in situatiile pe care le va intalni la scoala.
Ce NU este recomandat sa facem acasa?
Parintii bine intentionati pot ajunge sa corecteze copilul la fiecare propozitie:
„Nu asa!”
„Spune corect!”
„Mai spune o data!”
„Nu ai spus bine!”
Repetata foarte des, aceasta abordare poate transforma comunicarea intr-o sursa de stres.
Este mai util sa oferim un model corect.
Daca copilul spune:
„Tata a plecat cu masina la servici.”
Putem raspunde natural:
„Da, tata a plecat cu masina la serviciu.”
Copilul aude forma corecta fara sa simta ca a fost certat.
ASHA recomanda oferirea unor modele corecte de vorbire si subliniaza importanta interventiei adaptate tipului de dificultate, mai degraba decat corectarea generala a tuturor erorilor.
Cum il pregatim pentru clasa pregatitoare?
Pregatirea nu inseamna doar exercitii de pronuntie.
Copilul trebuie sa invete ca poate cere ajutor, poate spune ca nu a inteles si poate participa la conversatii chiar daca pronuntia lui nu este perfecta.
Exersati expresii functionale
Invatati-l sa foloseasca expresii precum:
„Nu am inteles.”
„Poti sa mai spui o data?”
„Am nevoie de ajutor.”
„Eu vreau sa raspund.”
„Nu stiu.”
„Pot sa incerc?”
„Te rog, asteapta putin.”
Aceste propozitii ii pot oferi autonomie si il pot ajuta sa gestioneze situatiile in care ceilalti nu il inteleg.
Faceti jocuri de grup
Copilul poate exersa acasa impreuna cu frati, veri sau prieteni.
Jocurile cu reguli sunt excelente pentru:
- asteptarea randului;
- ascultarea celuilalt;
- formularea unei cereri;
- raspunsul la intrebari;
- acceptarea unei greseli;
- rezolvarea unui mic conflict.
Vorbiti pozitiv despre logoped
Copilul nu trebuie sa inteleaga mersul la logoped ca pe o pedeapsa sau ca pe dovada ca „este ceva in neregula cu el”.
Puteti spune:
„Logopedul te va ajuta sa vorbesti mai usor si sa te faci inteles.”
„O sa faceti jocuri si exercitii.”
„Este ca atunci cand inveti o abilitate noua.”
Atitudinea familiei poate influenta foarte mult felul in care copilul isi percepe propria dificultate.
Exista riscul de bullying?
Da, un copil care vorbeste diferit sau este greu de inteles poate deveni vulnerabil la tachinare, excludere sau bullying. Nu inseamna ca acest lucru se va intampla, dar riscul social trebuie luat in serios.
Unele cercetari citate de ASHA arata ca tulburarile de sunete ale vorbirii pot avea consecinte sociale si emotionale, pe langa impactul asupra comunicarii si invatarii.
De aceea, interventia nu ar trebui sa se limiteze la „sa pronunte corect”.
Obiectivul este ca micutul sa poata comunica, sa participe si sa se simta in siguranta in grupul de copii.
Este nevoie si de un alt specialist?
Nu automat. Insa, in anumite situatii, o abordare multidisciplinara este foarte utila.
Logopedul
Este primul specialist de luat in calcul atunci cand problema principala este vorbirea sau limbajul.
Poate evalua daca dificultatea este predominant de articulatie, fonologie, limbaj sau daca exista mai multe componente.
Medicul pediatru
Este util atunci cand exista suspiciuni ca dificultatea de vorbire face parte dintr-un tablou mai larg sau cand sunt necesare investigatii suplimentare.
Pediatrul poate coordona eventualele trimiteri catre alti specialisti.
Audiologul sau medicul ORL
Auzul trebuie luat in considerare.
O problema de auz, inclusiv una partiala, poate influenta dezvoltarea limbajului si pronuntia. ASHA include evaluarea auzului printre posibilele recomandari atunci cand exista suspiciunea unei pierderi auditive.
Daca un copil nu a avut o evaluare auditiva recenta sau exista suspiciuni ca nu aude bine, aceasta evaluare poate fi importanta.
Psihologul pentru copii
Psihologul nu este necesar pentru simpla pronuntie gresita a unui sunet.
Poate deveni insa foarte util daca apar:
- anxietate legata de vorbit;
- refuzul de a participa la activitati;
- retragere sociala;
- teama de scoala;
- scaderea increderii in sine;
- plans frecvent din cauza comentariilor colegilor;
- semne ca micutul este tachinat sau exclus;
- dificultati emotionale asociate cu problema de comunicare.
In cazul unui copil care a inceput sa evite vorbitul din cauza reactiilor celorlalti, sprijinul psihologic poate fi la fel de important ca terapia logopedica.
Psihopedagogul sau consilierul scolar
Acesta poate avea un rol important in integrarea copilului in colectiv si in colaborarea cu invatatorul.
Ideal, scoala, familia si specialistii comunica intre ei, astfel incat copilul sa nu primeasca mesaje contradictorii.
Cum putem preveni bullyingul?
Prevenirea bullyingului nu trebuie pusa pe umerii copilului.
Nu este responsabilitatea copilului sa „vorbeasca perfect” pentru ca ceilalti sa se poarte frumos cu el.
Adultii au responsabilitatea de a crea un mediu in care diferentele de vorbire, invatare sau dezvoltare sa nu fie motive de umilire.
Parintii pot discuta din timp cu invatatorul:
- care sunt dificultatile copilului;
- ce il ajuta sa comunice;
- daca are nevoie de mai mult timp pentru raspuns;
- cum poate fi incurajat sa participe;
- cum va fi gestionata o situatie de tachinare;
- cand trebuie anuntati parintii.
Este util ca invatatorul sa nu il puna in situatii in care este obligat sa vorbeasca in fata clasei fara pregatire, daca acest lucru ii provoaca anxietate. In acelasi timp, copilul nu trebuie exclus din activitati doar pentru ca vorbeste mai greu.
Ce facem daca un copil rade de el?
Copilul trebuie invatat sa raspunda simplu si sa solicite ajutor.
De exemplu:
„Nu imi place cand vorbesti asa cu mine.”
„Opreste-te.”
„Vorbesc asa pentru ca invat.”
„Doamna invatatoare, am nevoie de ajutor.”
Nu este recomandat ca parintele sa il invete sa raspunda agresiv sau sa se bata.
Daca tachinarea se repeta, adultii din scoala trebuie informati. Bullyingul repetat nu trebuie considerat „o parte normala a copilariei”.
Un plan simplu pentru primele luni de scoala
Un copil cu dificultati de vorbire poate beneficia de un plan simplu si realist:
1. Evaluare logopedica
Stabilirea exacta a dificultatii si a obiectivelor terapiei.
2. Evaluarea auzului, daca exista indicatie
Mai ales daca exista suspiciuni privind auzul sau istoricul de infectii ale urechii.
3. Exercitii scurte acasa
10-15 minute de activitati atractive pot fi mai usor de sustinut decat sedinte lungi si obositoare.
4. Colaborare cu invatatorul
Comunicarea timpurie poate preveni multe situatii neplacute.
5. Monitorizarea starii emotionale
Parintii trebuie sa observe daca micutul devine retras, anxios sau refuza sa vorbeasca.
6. Interventie psihologica, daca este necesar
Mai ales daca apar anxietate, scaderea stimei de sine sau probleme de integrare.
Cand este recomandata o evaluare mai ampla?
O evaluare complexa este cu atat mai importanta daca, pe langa pronuntie, copilul prezinta:
- dificultati in intelegerea instructiunilor;
- vocabular foarte redus;
- propozitii neobisnuit de scurte pentru varsta;
- dificultati in povestirea unei intamplari;
- dificultati in gasirea cuvintelor;
- probleme evidente de interactiune sociala;
- dificultati de invatare;
- probleme de auz;
- regres, adica pierderea unor abilitati pe care copilul le avea anterior.
ASHA recomanda, atunci cand evaluarea indica posibilitatea unei dificultati de limbaj asociate, realizarea unei evaluari complete a limbajului, nu doar a pronuntiei.
Un lucru important pentru parinti
Un copil care vorbeste mai greu nu este mai putin inteligent.
Dificultatile de vorbire sau de limbaj nu reprezinta o masura a inteligentei copilului. Ele pot avea cauze si forme foarte diferite si pot necesita interventii diferite.
De aceea, copilul trebuie ajutat fara rusinare, comparatii sau etichete precum „lenes”, „rasfatat”, „nu este atent” sau „nu vrea sa vorbeasca”.
Scopul terapiei este sa ii ofere instrumentele de care are nevoie pentru a comunica mai bine, nu sa il faca sa se simta diferit.
La 6 ani, un copil care inca nu poate vorbi clar in propozitii merita o evaluare, mai ales daca este greu de inteles, are dificultati de exprimare sau evita comunicarea.
Logopedul este specialistul principal pentru evaluarea si terapia problemelor de vorbire si limbaj. In functie de ceea ce se descopera, pot fi utile si o evaluare auditiva, consultul pediatrului sau al altui medic si, daca apar anxietate, retragere sau probleme de integrare, sprijinul unui psiholog pentru copii.
Pentru inceperea clasei pregatitoare, cel mai bun obiectiv nu este „sa vorbeasca perfect”, ci sa poata comunica, sa fie inteles, sa aiba curaj sa participe si sa stie ca poate cere ajutor atunci cand are nevoie.
O interventie inceputa din timp, o relatie buna intre parinte, logoped si scoala si un mediu in care copilul este respectat pot face o diferenta importanta atat pentru comunicare, cat si pentru adaptarea emotionala si sociala la scoala.
Nota: Acest articol are scop informativ si nu poate inlocui evaluarea individuala a copilului de catre logoped, medic sau alt specialist. Exercitiile trebuie adaptate dificultatii specifice a copilului.
Foto: magnific.com
