Copiii care sufera de sindromul tiraniei contesta autoritatea parintilor, dar si a altor persoane. Uneori pot ajunge sa provoace abuzuri, verbale si fizice si daca sunt lasati sa creasca fara limite, pot deveni adulti frustrati, nefericiti si abuzivi. Cum identificati acest tip de comportament si ce este de facut?
Cum se manifesta sindromul tiraniei
Acest tip de comportament se manifesta inca de cand cei mici incep sa mearga si sa vorbeasca. Lumea le apartine, iar atunci cand isi doresc ceva si nu obtin, protesteaza cu tipete, muscaturi si accese de furie, inca de la varste foarte fragede. Acest tip de comportament se defineste in jurul varstei de trei-patru ani, iar parintii ajung sa isi piarda autoritatea in fata celor mici, sa scape situatia de sub control si sa se supuna dorintelor lor.
Problema este una cat se poate de serioasa si trebuie tratata corespunzator inca de cand este identificata. In caz contrar, acesti copii pot avea un comportament abuziv de la varste mici, iar psihologii si educatorii atrag atentia ca este o crestere alarmanta a numarului de copii si adolescenti cu profiluri narcisiste.
Copiii care vor sa obtina totul intr-un anumit moment nu numai ca au probleme serioase de comportament, dar pot fi adesea nefericiti si frustrati, din cauza ca nu obtin ceea ce vor. Atunci cand rolurile se inverseaza si copiii isi impun punctul de vedere, ne aflam in fata unei situatii ingrijoratoare.
Sindromul imparatului sau al copilului tiran
In familiile in care exista astfel de copii, raporturile de putere se schimba. Cel mic isi exercita autoritatea asupra parintilor sai si ajunge sa aiba un comportament sfidator si sa conteste autoritatea adultilor. Nu numai ca au mereu cerinte care trebuie sa le fie respectate, dar cred ca parintii sunt mereu la dispozitia lor. Aceasta situatie provoaca serioase dezacorduri, pentru ca multi parinti nu stiu cum sa faca fata situatiei. Astfel ca acest comportament se perpetueaza si este manifestat si in scoala.
Caracteristici ale copiilor care sufera de sindromul imparatului
- familia se subordoneaza capriciilor si nevoilor lor
- trec de la o extrema la alta si sunt instabili din punct de vedere emotional
- au empatie scazuta
- nu sunt responsabili
- nu se supun regulilor, programului si obiceiurilor
- vor toata atentia doar pentru ei
- nu isi pot controla impulsurile
- sunt capriciosi
- nu au rezistenta la frustrare
- se concentreaza pe nevoile imediate si spontane
- nu accepta nicio figura de autoritate
- nu au resurse pentru a-si rezolva problemele
- sunt gelosi, egoisti si au tendinta sa minta
- sunt razbunatori si violenti, atunci cand nu obtin ce vor
- isi infrunta parintii prin insulte si chiar violenta fizica
- nu au remuscari si rareori isi cer iertare
- nu respecta regulile
- sunt rigizi si nu tolereaza schimbarile
Din ce cauza apare acest tip de comportament
Copiii care sufera de acest sindrom au o tulburare de opozitie sfidatoare (ODD). Studiile arata ca intre 2 si 17% dintre copii au acest tip de tulburare. In cea mai mare parte, acest tip de comportament se datoreaza unei educatii hiperprotective si hiperpermisive. Lipsa unei educatii coerente, cu limite ferme sau prezenta tulburarilor precum anxietatea, biloparitatea sau depresia pot fi, de asemenea, factori declansatori. Aceste caracteristici ar trebui observate la copii intre 3 si 4 ani, iar diagnosticul ar trebui sa fie pus de un specialist.
Cum se trateaza?
Nu numai ca acest sindrom provoaca suferinte la nivel de familie, dar si in societate si la scoala. Daca nu sunt tratate la timp, tulburarile de opozitie sfidatoare vor produce un comportament antisocial. Daca banuiti ca al vostru copil sufera de acest sindrom si identificati semne ingrijoratoare, este cazul sa apelati la un specialist care sa va invete ce este de facut si care sa ii puna un diagnostic corect.
FOTO: Freepik.com
