Atunci cand un copil ia obiecte care nu ii apartin, reactia fireasca a parintilor este sa creada ca este vorba despre lipsa de educatie sau despre un comportament obraznic. In realitate, exista situatii in care furtul poate ascunde o afectiune psihologica numita cleptomanie.
Este important ca parintii sa faca diferenta intre un copil care experimenteaza limitele si un copil care sufera de aceasta tulburare. Intelegerea cauzelor este primul pas spre rezolvarea problemei.
Ce este cleptomania la copii?
Cleptomania este o tulburare de control al impulsurilor. Copilul simte o nevoie puternica si aproape imposibil de controlat de a lua obiecte care nu ii apartin, chiar daca acestea nu ii sunt necesare si nu au o valoare importanta.
De multe ori, copilul nu foloseste obiectele furate, le ascunde, le arunca sau chiar le returneaza in secret.
Important de stiut este ca acest comportament nu este facut pentru castig financiar si nici pentru a face rau altor persoane.
Cum se manifesta un copil cleptoman?
Semnele pot varia de la un copil la altul, insa cele mai frecvente sunt:
- fura obiecte marunte din magazine, de la scoala sau de la prieteni;
- spune ca nu stie de ce a facut acest lucru;
- simte tensiune inainte de furt si usurare imediat dupa;
- este rusinat sau vinovat dupa ce a furat;
- repeta comportamentul chiar daca a fost pedepsit;
- nu poate explica motivul gestului.
Care este diferenta dintre cleptomanie si un furt obisnuit?
Nu orice copil care fura este cleptoman.
Un copil poate lua un obiect din curiozitate, din dorinta de a impresiona colegii, din gelozie sau pentru ca isi doreste ceva ce nu poate avea.
In cazul cleptomaniei, impulsul este mult mai puternic. Copilul nu urmareste un beneficiu si, de cele mai multe ori, regreta imediat ceea ce a facut.
De ce apare cleptomania?
Specialistii considera ca aceasta tulburare poate avea mai multe cauze:
- predispozitie genetica;
- dezechilibre ale substantelor chimice din creier;
- anxietate;
- depresie;
- stres puternic;
- traume emotionale;
- alte tulburari de control al impulsurilor.
Cleptomania este rara la copii mici si apare mai frecvent in adolescenta.
Ce NU ar trebui sa faca parintii?
Atunci cand afla ca propriul copil a furat, multi parinti reactioneaza impulsiv.
Nu este recomandat sa:
- il umilesti in fata altor persoane;
- il etichetezi drept "hot";
- folosesti violenta fizica sau verbala;
- il compari cu alti copii;
- ignori problema sperand ca va trece de la sine.
Aceste reactii pot accentua sentimentul de vinovatie si pot agrava comportamentul.
Cum il poti ajuta pe copil?
Daca observi ca furturile se repeta si copilul spune ca nu se poate controla, este important sa ceri ajutor specializat.
Parintii pot:
- discuta calm cu copilul;
- afla daca exista probleme la scoala sau acasa;
- incuraja exprimarea emotiilor;
- stabili reguli clare si consecinte potrivite varstei;
- solicita evaluarea unui psiholog sau psihiatru de copii.
In multe cazuri, terapia cognitiv-comportamentala ajuta copilul sa isi recunoasca impulsurile si sa invete metode prin care le poate controla.
Se poate vindeca cleptomania?
Da. Cu ajutorul terapiei si al sprijinului familiei, multi copii reusesc sa isi controleze impulsurile si sa nu mai repete comportamentul.
In unele situatii, daca exista si alte afectiuni precum anxietatea sau depresia, medicul psihiatru poate recomanda si tratament medicamentos.
Cand trebuie sa mergi la specialist?
Programeaza o evaluare daca:
- copilul continua sa fure desi intelege ca este gresit;
- pare incapabil sa se opreasca;
- este foarte afectat emotional dupa fiecare episod;
- apar probleme la scoala sau in familie din cauza furturilor;
- observi si alte schimbari de comportament, precum anxietate, tristete sau izolare.
Un copil care fura nu este intotdeauna un copil obraznic. In unele cazuri, poate fi vorba despre cleptomanie, o tulburare psihologica ce necesita intelegere si ajutor de specialitate. Cu sprijinul familiei si interventia timpurie, copilul poate invata sa isi controleze impulsurile si sa isi recapete increderea in sine.
Sursa foto: magnific.com
