- Buna ziua, ma numesc G.M. Am o fetita de 3 ani si jumatate pe care am dus-o la gradinita pe data de 05.09.2005. In prima saptamana a fost bine, s-a acomodat bine, nu a plans. In a doua saptamana a facut pneumonie si a fost internata cateva zile si apoi toata saptamana a fost tinuta acasa. De saptamana aceasta am dus-o la gradinita din nou si de miercuri plange incontinuu, iar cand o intreb spune pur si simplu ca nu mai vrea sa mearga fara o explicatie. As vrea sa ma sfatuiti cum sa procedez in continuare. Eu nu vreau sa cedez in fata acestor manifestari. Dar nu mai stiu cum sa o determin sa nu mai planga. Toate incercarile mele de a-i spune ca este frumos ca se joaca cu copii si ca va creste mare si desteapta daca se duce la gradinita nu au efect.
Raspuns:Din cele scrise de dvs. cred ca v-ati facut o opinie despre o posibila cauza a acestui refuz al fiicei dvs. de a mai continua cu mersul la gradinita. O astfel de intamplare si anume imbolnavirea fetitei, cu urmarile ei, si anume spitalizarea si recuperarea, lucruri neplacute pentru ea se poate sa fie asociate in mintea ei cu mersul la gradinita.
In acest sens este important ca dvs. sa aflati de la ea cam care ar fi motivele pentru care ea nu mai vrea sa mearga pentru a face ceva in cunostinta de cauza. Cunoscand acele motive puteti incerca sa vorbiti cu ea si sa-i diminuati temerile.
Cu trecerea zilelor se va reacomoda cu mediul gradinitei, cu colegii sai si cu programul de acolo, iar pentru a-i facilita si mai mult acomodarea incercati sa-i prezentati intr-o lumina favorabila gradinita, sa-i explicati din nou avantajele mersului la gradinita, avantajele ce constituie in general punctele sale de interes.
Mentinand o atitudine ferma si calma in abordarea unei astfel de probleme cu siguranta puteti veni in ajutorul copilului dvs. Plansul fetitei in momentul in care o duceti la gradinita devine un mijloc de a va "santaja" emotional si este important sa nu cadeti prada conditionarii copilului.
Chiar daca momentul "tragic" al aducerii ei la gradinita va poate emotiona peste masura nu ii aratati fetitei dvs. acest lucru si mentineti o atitudine calma si plina de incredere pentru a-I transfera si ei aceeasi stare de bine.
Totodata apelati la ajutorul educatoarelor in abordarea unei astfel de probleme, experienta lor in acest caz avand o mare importanta.
Mult succes!
Clara Monica Craciun,
psiholog – Clinica Psihosolutions.
www.psihosolutions.ro
Pentru mai multe articole interesante, urmareste-ne pe pagina de Facebook Copilul.ro
