Jocurile aparent periculoase, benefice pentru dezvoltarea copilului

Parintii pot fi adesea auziti cerandu-le copiilor sa fie atenti cand se joaca, sa nu faca un lucru sau altul. Cercetarile recente sugereaza ca acest tip de comportament poate fi insa exagerat de protector. Copiii au nevoie de activitati ca sa le testeze limitele si sa ii faca sa devina independenti, activitati pe care noi, parintii, le consideram periculoase pentru ei (cataratul in copac, plecat singur cu bicicleta, alergat etc.).

Jocul "riscant" este un joc palpitant si interesant, in care cei mici isi testeaza limitele si flirteaza cu incertitudinea. Ei se urca in copaci, construiesc fortarete, exploreaza cartierul impreuna cu prietenii lor. Chiar daca tu consideri ca astfel de activitati sunt periculoase pentru copilul tau, cercetarile arata ca aceste jocuri sunt asociate cu cresterea activitatii fizice, a abilitatilor sociale, a abilitatilor de gestionare a riscurilor, a rezistentei si a increderii in fortele proprii. Este important ca parintii sau expertii sa nu ia decizii in locul copilului, sa il lase sa se joace jocuri mai riscante, atat timp cat acestea nu ii pun viata in pericol.

Un studiu realizat de oamenii de stiinta de la Universitatea British Columbia, citat de mdpi.com, arata ca jocurile aparent riscante in aer liber aduc un beneficiu mai mare asupra sanatatii copiilor, decat efecte negative. Desi aceste constatari se bazeaza pe dovezi foarte scazute si moderate, acestea sugereaza efecte pozitive generale ale jocului riscant practicat in aer liber asupra starii generale de sanatate la copiii cu varste cuprinse intre 3 si 12 ani.

Mai exact, jocurile in urma carora copiii se pot pierde, au fost asociate pozitiv cu activitatea fizica si sanatatea sociala, in timp ce joaca la inaltime nu a fost asociata cu risc crescut de fractura. S-a constatat, de asemenea, ca aceste jocuri riscante in aer liber il ajuta pe copil sa fie mai sociabil, mai creativ, sa aiba un stil de viata mai activ.

Pana la varsta de 2-3 ani prichindeii se joaca sub atenta supraveghere a parintilor, atat in parc, cat si acasa, pentru ca sunt vulnerabili, nu constientizeaza pericolele din jurul lor. Insa pe masura ce cresc si incep sa mearga la gradinita, micutii vor simti nevoia sa exploreze, sa cunoasca lumea din jur si sa se joace cu copiii de varsta lor.

Odata ce copilul incepe sa se joace cu cei de varsta lui, grijile parintilor cresc: se tem ca prichindelul se va rani in vreun fel. Propozitii precum "Fii atent", "Nu te urca in copac", "Nu te duce acolo" "Ai grija pe unde calci" sunt firesti si trebuie spuse copiilor, insa cand acestea sunt repetate aproape la fiecare pas pe care il face copilul, nu este tocmai indicat. Exista riscul ca micutul sa se inhibe, sa nu mai aiba curaj sa exploreze, sa devina temator, anxios, tot auzind de la tine replici care nu fac decat sa ii arate ca in jurul lui sunt numai si numai pericole.

De asemenea, un alt risc pe care si-l asuma un parinte prea protector cu copilul lui este ca acesta sa devina sedentar, sa nu ii mai placa sa faca miscare. Nu te mai impacianta daca i-ai spus sa stea cuminte si cand ti-ai intors capul el s-a catarat in primul copac pe care l-a gasit prin ograda bunicilor sau in parc. In loc sa faci o criza de isterie si sa ii dai si o pedeapsa, mai bine explica-i ca trebuie sa fie atent cand se urca, sa nu se catere prea mult, sa se uite cu atentie pe ce creanga pune piciorul. Cand se catara in copac, el invata cum sa isi faca un plan ca sa nu cada, invata sa isi dea seama de pericol.

Uneori, desigur, se intampla ca micutii sa cada din copac, de pe tobogan sau din leagan, sa se raneasca la locul de joaca, dar aceste cazaturi rareori provoaca accidentari grave. In timp ce multi parinti se ingrijoreaza ca un copil care a cazut va dezvolta o teama de inaltimi, insa studiile au aratat ca un copil ranit in urma unei caderi, inainte de varsta de 9 ani, este mai putin probabil sa dezvolte o fobie de inaltimi, spre deosebire de un adolescent care cade de la inaltime.

Jocurile in aer liber au multe de oferit

Ca parinte, trebuie sa iti dai seama de faptul ca jocurile in aer liber au multe de oferit. De exemplu, cand un prescolar se ascunde in curte, intr-un boschet, el se va simti ca un adevarat explorator al junglei. Ceea ce trebuie sa faci este sa il supraveghezi din umbra. Ii vei crea o senzatie de independenta. Explica-i insa ca nu trebuie sa se ascunda niciodata de tine cand sunteti in parc sau intr-un magazin, pentru ca este periculos si se poate pierde foarte usor.

Cand va creste mai mare, lasa-l sa se joace de-a v-ati ascunselea cu prietenii, insa numai in locuri pe care le consideri intodeauna sigure. O casa mare, care sa aiba curte, este intotdeauna locatia ideala.

Ce faci cand vrea sa plece singur cu bicicleta

Numai gandul ca ar putea sa plece singur cu bicicleta parca iti da fiori pe sira spinarii. Iti este teama sa te gandesti ca va veni acel moment, cand sunt atatea pericole in jur. Il poti lasa sa se plimbe singur daca a ajuns la o varsta la care intelege clar regulile (12-13 ani) si numai in zone unde stii ca este in siguranta (cel mai bine este la bunici ori intr-un parculet inchis, langa bloc). In rest, plimbarile trebuie facute in familie, sub atenta ta supraveghere.

Nu uita insa sa ii explici de fiecare data ce reguli are de respectat: ca trebuie sa se asigure cand trece strada, numai prin locuri permise, ca nu trebuie sa se urce pe bicicleta fara echipament de protectie.

Jocuri riscante care ii atrag pe copii

Ellen Sandseter, profesor la Universitatea Queen Maud din Trondheim, Norvegia, a identificat sase categorii de riscuri care par sa atraga copiii de pretutindeni in joaca lor:

• inaltimile mari: se urca in copaci;
• viteza: se dau in leagan cu viteze mari, aluneca pe sanie cu viteze mari, pot merge foarte repede cu bicicleta;
• unelte periculoase: in functie de tara de unde provin, ei se pot juca cu arcuri, sageti si alte instrumente cu potential periculos;
• elemente periculoase: se pot juca cu focul;
• "vanatoarea": copiii se pot urmari unul pe celalalt si apoi se lupta in joaca;
• disparitia: copiii mici se ascund si le place sa traiasca emotia separarii temporare de tovarasii de joaca.

Este important ca fiecare copil sa stie care sunt pericolele la care se supune daca exagereaza cu aceste jocuri, el nu trebuie sa intreaca limitele, nu trebuie sa faca nimic din ce ar putea pune in pericol viata sa sau a altui copil.