Daca copiii vostri nu se incred in instinctele lor si nu-si asculta sentimentele, vor fi vulnerabili in fata riscului. Nu lasati sentimente precum jena, frica sau lipsa de incredere personala sa transforme un raspuns de tip actiune intr-un raspuns de tip ignorare. Adultii o fac mai tot timpul si, ceea ce este chiar si mai rau, isi invata copiii sa faca acelasi lucru chiar fara sa-si dea seama.
Acest lucru este in mod potential dezastruos si va lasa copilul practic fara protectie. Tineti insa cont ca validarea instinctelor trebuie facuta intr-un anumit fel atunci cand copilul e bebelus.
Aveti mai jos un exemplu foarte potrivit despre cat de usor putem "demonta" sentimentele bebelusului atunci cand ele se declanseaza in urma alarmei personale si a a instinctelor.
Ca nou parinte, vrei sa iti arati noua micuta minute intregii lumi. In fond, este asa o faptura perfecta, incat aproape nu-ti vine sa crezi ca e a ta! Oamenii cer adesea sa o ia in brate, iar tu, ca un parinte mandru, te simti aproape obligat sa o faci.
Sunt insa copii carora nu le place sa fie tinuti in brate de straini. Simpla lor plasare in bratele altcuiva ii va face sa planga, sa tipe, sa se inconvoaie si orice altceva e necesar pentru a te convinge ca pur si simpu se simt necomfortabil.
Acum urmeaza partea de care multi ne simtim deja vinovati. Iti plasezi copilul in bratele cuiva si acesta pur si simplu parca inebuneste. In mod evident nu se simte comfortabil. In loc sa ii validezi instinctul si raspunsul la acesta, te simti jenata si incerci politicos sa explici ca micutul e putin cam obosit… Uneori chiar ii spui persoanei sa faca cativa pasi cu el, sau sa-i dea o suzeta, o jucarioara, ceva, orice ca sa il opreasca din tipat.
Dupa putin timp, te dai batuta si iti preiei ghemotocul inapoi in brate, si acesta tace brusc! Oare a plans pentru ca nu i-a placut persoana, poate a simtit ceva ce nu i-a placut, sau doar a incercat sa te faca sa-i intelegi o anumita nevoie? Sau poate doar cauta sa se simta in siguranta si dorea sa te faca sa-i oferi un raspuns potrivit la aceasta nevoie? Nu insemna ca persoana care il tinea era periculoasa – ci pur si simplu insemna ca micutul tau nu voia sa stea cu acea persoana.
Bebelusii nu si-au dezvoltat inca raspunsuri sofisticate la sentimentele si senzatiile lor, si nici nu au invatat sa-si ignore alarmele personale. De fapt, instinctele unui bebelus sunt in forma cat se poate de pura. Copii au instinctele pe deplin dezvoltate inca din momentul nasterii. Nu sunt capabili sa ne spuna cum si ce simt, dar ne pot alerta asupra faptului ca simt ceva.
Asculti deja plansul copilului de foame, de somn, de schimbat scutecul; incerca acum sa-ti extinzi intelegerea asupra discomfortului legat de prezenta altora. Nu va ingrijorati daca copilul vostru nu mai e bebelus; nu e prea tarziu sa o faceti nici acum. Incepeti imediat. Rezistati tentatiei de a anula sau desfiinta sentimentele si senzatiile copilului dand explicatii de genul "e obosit", "se poarta prosteste", sau orice alte explicatii in loc sa le validati imediat senzatiile.
Discreditand sau minimizand comunicarea intuitiva a copilului, nu il vei invata decat sa-si nege senzatiile si sentimentele mai tarziu in viata. Si este prea tarziu in viata, atunci cand tu nu mai esti langa el in momente in care are mai multa nevoie.
Oferiti copilului Dvs protectie prin Sistemul MySafeKid de Alarmare in Caz de Disparitie.
Pentru mai multe articole interesante, urmareste-ne pe pagina de Facebook Copilul.ro
