Crizele copiilor

Crizele copiilor dau batai de cap multor parinti, care apeleaza la diverse trucuri pentru a reusi sa-i convinga pe cei mici sa coopereze la activitatile zilnice: mancare, imbracat, incaltat, cumparaturi. In jurul varstei de 2 ani, copilul descopera ca are vointa proprie si isi infrunta parintii fara un motiv anume. Este nevoie de multa rabdare si tact pentru a trece de aceasta perioada.

Trucuri pentru parintii care se confrunta cu crizele copiilor

Cu siguranta, inainte sa ai propriul copil, ai vazut pe strada alti copii care urlau, dadeau din picioare sau se tavaleau sub privirile disperate ale parintilor. De fiecare data te-ai intrebat ce cauzeaza astfel de comportamente si cum poti sa procedezi pentru a nu ajunge in situatia parintilor respectivi.

Iata cateva sfaturi care te pot ajuta sa comunici mai bine cu piciul, evitand declansarea crizelor de personalitate ale acestuia, in special cand va aflati in public:

• Incearca sa nu-l refuzi direct pe cel mic atunci cand iti cere lucruri irealizabile. Este mai bine sa formulezi raspunsul astfel incat sa i se para acceptabil. In loc sa spui : "Nu se poate", incearca sa-i oferi o alternativa atragatoare. Formuleaza raspunsul incepand cu "N-ar fi mai bine sa...?" Astfel, copilul va intelege ca ii dai si lui posibilitatea sa aleaga si va fi poate mai cooperant.

• La o anumita varsta, copilul isi sfideaza parintii, testandu-le fermitatea deciziilor. De aceea, este bine ca ambii parinti sa faca o echipa unita in fata celui mic si sa nu existe divergente de opinii intre mama si tata, de care cel mic se poate folosi pe moment. Atunci cand mama se cearta cu tata din cauza copilului, toata familia are de pierdut, ajungandu-se la discutii grave si uneori chiar la divort.

• Copiii au trairi foarte intense, mai ales ca nu stiu sa se protejeze de un refuz. Ei nu se pot gandi ca obiectul interzis este periculos sau inutil. De aceea este bine sa gasesti o metoda prin care sa-i distragi atentia de la acel obiect/acea activitate, fara ca aceasta impunere sa-l sperie pe cel mic si sa-l faca sa vada in parinti niste dusmani. Relatia parinte-copil nu trebuie sa se tranforme intr-un camp de lupta. Copilul trebuie sa simta dragostea ta, dar si autoritatea.

• Uneori, ignorarea acestor manifestari ale copilului poate sa dea roade. Daca te prefaci ca nu te intereseaza faptul ca tipa si bate din picior, dupa un timp cel mic se va plictisi si va gasi altceva de facut.

• Observa-ti copilul si actioneaza tinand cont si de temperamentul lui. Sunt copii docili, care reactioneaza bine la impunerea de reguli precise si altii mai "razvratiti" care au nevoie de un sistem de recompense, si nu de unul de pedepse, care i-ar indarji mai mult.

• Cand copilul incepe sa se agite, ia-l in brate, vorbeste-i calm si cu rabdare. Simtindu-se protejat si iubit, cel mic se va linisti.

Talentul de a-ti linisti copilul se dobandeste uneori dupa ani de experienta. Daca la primul copil parintii cad de multe ori prada santajului emotional al celui mic, s-ar putea sa fiti mai precauti la ce cel de-al doilea si sa stie cum sa procedeze in situatii "de criza".

Uneori, insa, in familiile cu doi copii de varste apropiate, se poate intampla ca lucrurile sa se complice si mai mult, in sensul ca daca un copil face crize de personalitate, celalalt ii va urma exemplul. Oricare ar fi situatia, cu calm si intelegere aceasta perioada va trece, ramanand in urma doar amintiri care va vor parea amuzante peste multi ani.