Unul dintre cele mai importante daruri pe care il poti oferi copilului tau nu este un joc, o hainuta frumoasa sau o excursie, ci siguranta emotionala, acel sentiment profund ca „indiferent ce se intampla, pot sa ma duc acasa si sa spun tot”.
Multi parinti descopera, uneori prea tarziu, ca micutii lor nu le spun adevarul, ascund ce traiesc sau trec prin situatii dificile fara sprijin, doar pentru ca nu s-a construit obisnuinta de a vorbi despre lucrurile grele.
Iata cum poti crea, inca de la varste fragede, un spatiu emotional sigur si deschis, astfel incat copilul sa stie mereu ca tu esti locul unde poate veni cu orice problema.
Totul incepe de cand sunt mici...
Copiii nu vin cu „manual de utilizare”, dar vin cu o nevoie universala: nevoia de a fi ascultati, intelesi si acceptati. Aceasta nevoie apare devreme chiar de la 1-2 ani si creste odata cu copilul.
Situatii precum:
-
Cand sunt refuzati la locul de joaca
-
Cand copiii de la gradinita ii exclud din jocuri
-
Cand cineva rade de ei la scoala
-
Cand un adult ii face sa se simta vinovati sau rusinati
-
Cand ei insisi gresesc si nu stiu daca vor fi iertati
... pot deveni momente cheie. Daca reactionezi deschis, copilul va invata:
„Pot sa-i spun lui mama/tata. Nu o sa ma certe. O sa ma asculte.”
Ce se intampla cand nu construim aceasta incredere de timpuriu?
Copiii care nu se simt in siguranta emotionala:
-
Ascund ce li se intampla la gradi sau la scoala.
-
Trec singuri prin excluderi, bullying sau umilinte.
-
Ajung sa minta, nu din rautate, ci din frica de reactia adultilor.
-
Se inchid emotional si nu mai cer ajutor nici cand au nevoie disperata.
-
Iar cand devin adolescenti, pot face lucruri grave fara ca parintii sa stie.
Adevarul dureros este ca multi parinti afla prea tarziu ca propriul copil trecea prin situatii dificile, tocmai pentru ca nu au creat obisnuinta de a vorbi deschis, inca de la 3, 4 sau 5 ani.
Obiceiuri simple care se construiesc zi de zi
1. Intrebarea magica: „Ce a fost cel mai greu azi pentru tine?”
Nu intreba doar „Cum a fost la gradi?” sau „Ti-a placut la scoala?”
Intreaba si:
-
„Ti-a fost greu cu ceva azi?”
-
„A fost vreun moment in care ai vrut sa plangi si nu ai putut?”
-
„Cine te-a suparat azi, chiar si putin?”
Aceste intrebari arata ca esti dispus sa auzi si partile grele, nu doar ce merge bine.
2. Ai voie sa fii suparat
Spune-i clar copilului:
„Ai voie sa plangi. Ai voie sa fii trist. Ai voie sa fii suparat pe mine. Nu te iubesc mai putin.”
Astfel, invata ca emotiile nu sunt rusinoase, ci firesti.
3. Asculta cu toata inima, nu doar cu urechile
Cand copilul povesteste ceva:
-
Pune telefonul jos
-
Priveste-l in ochi
-
Nu il intrerupe
-
Nu corecta imediat
-
Nu adauga presiune („Pai si de ce nu ai spus NU?”)
Ascultarea autentica e baza sinceritatii.
4. Inventeaza „Ritualul sinceritatii”
In fiecare zi, la cina sau inainte de culcare, creeaza un mic moment numit:
„Adevarul zilei” – fiecare spune un lucru adevarat despre ce a simtit azi. Chiar si tu.
Exemplu:
-
„Azi m-am simtit obosita si mi-a fost greu sa ma concentrez.”
-
„M-a suparat cineva, dar nu i-am zis.”
Vei fi uimit(a) cat de repede copilul te va urma.
5. Cititi carti despre emotii si discutati
Cartile sunt un teren sigur de discutie. Dupa o poveste, intreaba:
-
„Tu ai patit ceva asemanator?”
-
„Cum crezi ca s-a simtit personajul cand ceilalti radeau de el?”
Copiii se deschid mai usor cand se pot ascunde in spatele personajelor.
Activitati care intaresc increderea emotionala
-
Borcanul emotiilor: In fiecare zi, copilul pune un bilețel cu ce emotie l-a insotit. Seara, le discutati impreuna.
-
„Cartea Adevarului” – Un jurnal comun in care scrieti lucruri sincere, chiar si cele mici.
-
„Ora Sinceritatii” – O zi pe saptamana in care va spuneti ceva greu, fara judecata, doar cu ascultare.
Cum stii ca esti acel „loc sigur” pentru copilul tau?
-
Iti spune si cand greseste.
-
Iti povesteste cand alti copii il ranesc.
-
Nu se teme sa vina la tine cand e rusinat.
-
Nu ascunde esecurile.
-
Cauta imbratisare, nu pedeapsa.
Si daca NU vine la tine?
Nu e prea tarziu. Iata ce poti face:
-
Spune-i: „Imi pare rau daca nu m-ai simtit mereu aproape. Dar sunt aici. Vreau sa aud orice.”
-
Incepe cu propriile tale greseli: „Stii, cand eram mic, si eu am fost exclus dintr-un joc si m-a durut tare. M-am simtit singur.”
-
Da-i timp. Rabdarea e cheia. Dar nu renunta.
Copiii nu vin sa ne spuna lucruri grele dintr-o data. Vin doar atunci cand simt ca au un loc sigur. Iar acest „loc” nu e fizic – e relatia pe care o cladesti zilnic, inca de la primii ani.
Cand un copil stie ca are voie sa planga, sa greseasca, sa povesteasca si sa fie crezut – acela este un copil care va veni la tine si ca adolescent, si ca adult.
Construieste acel loc, pas cu pas. E cea mai importanta „casa” pe care o poti oferi.
Foto: freepik.com
