A fi parinte inseamna sa-ti doresti ce este mai bun pentru copilul tau, sa fie in siguranta, fericit si sa nu sufere. Insa, uneori, dorinta de a-l proteja prea mult poate deveni o capcana. Supraprotectia, desi porneste din iubire, il poate impiedica pe copil sa-si dezvolte increderea in sine, curajul si capacitatea de a face fata provocarilor.
1. Ce inseamna supraprotectia parintilor
Supraprotectia apare atunci cand parintele intervine prea des in viata copilului, ii rezolva toate problemele si nu ii permite sa invete din propriile greseli.
Parintele supraprotectiv actioneaza de obicei din frica: teama ca cel mic va suferi, va esua sau va fi respins.
Exemple comune:
-
Parintele nu lasa copilul sa se murdareasca, sa se joace liber sau sa se urce intr-un copac.
-
Face temele in locul copilului „ca sa iasa bine”.
-
Vorbeste in locul copilului in public, ca sa nu se simta jenat.
-
Decide constant pentru copil, fara sa-l lase sa aleaga.
Pe termen lung, aceste comportamente transmit copilului un mesaj periculos:
„Nu esti capabil sa te descurci singur.”
2. Cum ajunge copilul sa se teama sa greseasca
Cand parintele il protejeaza excesiv, copilul invata ca greseala este ceva rau, rusinos sau periculos.
Astfel:
-
Evita situatiile noi, de frica sa nu dezamageasca.
-
Devine dependent de aprobarea parintelui.
-
Nu isi asuma responsabilitati, pentru ca se teme de esec.
-
Isi pierde curajul de a incerca lucruri singur.
In timp, aceste frici pot duce la anxietate, lipsa increderii in sine si chiar dificultati in adaptarea la scoala, munca sau relatii.
3. Ce duce la aceste frici
Frica de greseala la copii este adesea rezultatul combinatiei dintre:
-
Critica excesiva: cand copilul este corectat sau judecat pentru orice greseala.
-
Presiunea de a fi „perfect”: cand parintele il lauda doar pentru reusite, nu si pentru efort.
-
Comparatiile constante: cu alti copii, frati sau colegi.
-
Lipsa libertatii de a alege: cand copilul nu are voie sa decida pentru el insusi.
4. Cum se manifesta supraprotectia in functie de varsta copilului
a) Varsta prescolara (3–6 ani)
-
Parintii evita orice risc fizic (nu-l lasa sa sara, sa alerge, sa exploreze).
-
Fac in locul copilului sarcini simple (sa se imbrace, sa stranga jucariile).
Efect: copilul devine dependent, temator, evita provocarile si cere mereu ajutor.
b) Varsta scolara (7–11 ani)
-
Parintii se implica excesiv in teme si activitati scolare.
-
Intervin in conflictele copilului cu colegii, fara sa-l lase sa gestioneze situatia.
Efect: copilul se teme sa greseasca, se blocheaza in fata provocarilor si evita competitia.
c) Adolescenta (12–18 ani)
-
Parintii controleaza deciziile (prieteni, haine, hobby-uri, scoala).
-
Il protejeaza de esecuri, nu-l lasa sa-si asume responsabilitati.
Efect: adolescentul se simte lipsit de incredere, nu isi gaseste identitatea si poate dezvolta anxietate sau revolta.
5. Cum pot parintii sa evite supraprotectia
-
Permiteti copilului sa greseasca. Greselile sunt experiente de invatare, nu esecuri.
-
Incurajati efortul, nu doar rezultatul. Laudati curajul de a incerca, nu perfectiunea.
-
Oferiti libertate controlata. Lasati copilul sa faca alegeri potrivite varstei (haine, jocuri, activitati).
-
Ascultati mai mult, interveniti mai putin. Uneori copilul are nevoie doar de sprijin, nu de solutii.
-
Fiti un exemplu. Aratati ca si adultii gresesc, dar invata din asta.
6. Cand grija devine sprijin real
Protectia este sanatoasa atunci cand:
-
Parintele ofera copilului siguranta emotionala, nu control.
-
Il invata cum sa se descurce singur, nu ii rezolva totul.
-
Il sustine sa fie independent, increzator si curajos.
Supraprotectia, desi vine din iubire, poate limita dezvoltarea copilului si ii poate crea frica de greseala si dependenta emotionala. Copiii au nevoie de parinti care sa ii ghideze, nu sa ii inlocuiasca.
Adevarata protectie inseamna incredere, incurajare si libertate de a invata din experiente, chiar si atunci cand acestea includ greseli.
Foto: freepik.com
