Ruperea jucariilor este un comportament extrem de frecvent in primii ani de viata, dar adesea greu de inteles de catre adulti. Pentru parinti, o jucarie rupta inseamna bani pierduti, frustrare si uneori sentimentul ca cel mic „nu apreciaza nimic”. In realitate, copiii mici nu distrug jucarii cu intentie negativa, ci din motive care tin de dezvoltarea lor naturala: curiozitate, nevoie senzoriala, impulsivitate specifica varstei.
Intelegerea acestor motive si aplicarea strategiilor potrivite pot transforma aceasta situatie frustranta intr-o etapa educativa importanta.
De ce rup copiii mici jucarii – cauze fundamentale ale dezvoltarii
1. Explorare senzoriala si motorie
Pentru un copil mic, jucariile sunt obiecte de experiment.
Ei vor:
-
sa traga,
-
sa indoaie,
-
sa apese,
-
sa desfaca,
-
sa rupa.
Aceasta „testare” face parte din dezvoltarea senzoriala si motorie fina. Copilul invata cum functioneaza lumea prin actiuni fizice repetate.
2. Curiozitate despre interiorul si mecanismul obiectelor
La 1–3 ani, copiii sunt fascinati de „ce este inauntru”.
Daca vad:
-
o roata,
-
un capac,
-
o parte care se misca,
mintea lor imediat cauta sa exploreze „cum functioneaza”. Ruperea este o consecinta normala, nu un scop.
3. Dezvoltare incompleta a autocontrolului
Autoreglarea si controlul impulsurilor se formeaza pana la 6-7 ani.
Copilul mic nu poate rezista impulsului de a trage mai tare sau de a testa limitele.
Nu o face din rautate, ci pentru ca nu are maturitatea neurologica necesara.
4. Descărcare emotionala
Un copil care e:
-
obosit,
-
frustrat,
-
plictisit,
-
supra-stimulat,
-
nervos,
poate rupe jucarii ca mod de eliberare. In absenta limbajului dezvoltat, comportamentul devine mijloc de exprimare.
5. Jucarii nepotrivite varstei
Cele mai multe jucarii rupte sunt:
-
prea fragile,
-
cu piese mici,
-
prea complexe pentru varsta copilului.
Copilul nu greseste, ci doar foloseste un obiect neadaptat nivelului sau de dezvoltare.
Cum gestionam corect situatia cand copilul rupe jucarii
1. Ramaneti calmi si vorbiti pe un ton bland
Reactiile intense ale adultilor pot speria copilul si nu il ajuta sa invete nimic.
Un ton calm transmite siguranta si deschide calea catre invatare.
Puteti spune:
„Vad ca s-a rupt. Hai sa vedem ce s-a intamplat si cum putem folosi jucaria data viitoare.”
2. Separati comportamentul de copil
Nu spuneti:
-
„Esti rau!”
-
„Nu stii sa ai grija de nimic!”
Spuneti:
„Jucaria e delicata. S-a rupt pentru ca ai tras prea tare.”
Astfel copilul intelege actiunea, nu este etichetat pe el.
3. Aratati copilului cum se foloseste corect jucaria
Copiii mici invata prin imitatie.
Luati jucaria si demonstrati:
-
cum se trage incet,
-
cum se apasa,
-
cum se deschide,
-
cum se misca piesele.
Demonstratia este mult mai eficienta decat o explicatie lunga.
4. Oferiti jucarii potrivite varstei si foarte rezistente
Pentru 1–3 ani, cele mai potrivite sunt:
-
cuburi mari,
-
lego mare (Duplo),
-
jucarii senzoriale din silicon,
-
jucarii din lemn,
-
carti cartonate (board books),
-
mingi moi,
-
cuburi textile sau senzoriale.
Jucariile delicate trebuie introduse spre 3-4 ani.
5. Oferiti copilului materiale pe care ARE voie sa le rupa
Copiii au nevoie de activitati de descarcare senzoriala.
Puteti pune intr-o cutie:
-
hartie de rupt fasii,
-
bureti de strans,
-
cutii de carton goale,
-
capace de sticle de desfacut,
-
panglici de tras.
Asta reduce mult tendinta de a rupe jucarii.
6. Implicati copilul in „reparat” sau strans
Daca e posibil, reparati jucaria impreuna.
Daca nu, lasati-l sa participe la:
-
adunat piese,
-
pus intr-o cutie,
-
aratat ce s-a intamplat.
Responsabilizarea se invata prin implicare, nu prin pedeapsa.
7. Limitati accesul la jucariile fragile
Puneti la vedere doar jucariile potrivite varstei.
Jucariile delicate pot fi scoase:
-
doar supravegheat,
-
pentru un copil mai mare,
-
sau doar cateva minute pe zi.
Cum prevenim ruperea jucariilor pe viitor
1. Program echilibrat (somn – joaca – masa)
Copiii obositi rup jucarii mai des, din lipsa de autocontrol.
2. Alternanta intre activitate si liniste
Dupa joaca intensa, copilul poate fi agitat si impulsiv.
Oferiti o tranzitie:
-
puzzle simplu,
-
carti,
-
activitati de lipit sau sortat.
3. Explicatii repetate si scurte
Un copil mic intelege limitele doar prin repetitie.
Este normal sa reamintiti regulile de sute de ori.
4. Recompensati comportamentul pozitiv
Cand copilul se joaca frumos cu o jucarie, spuneti:
„Vad cat de frumos ai avut grija de ea. Imi place mult!”
Lauda intareste comportamentele pozitive.
5. Reduceti numarul de jucarii accesibile
Prea multe jucarii = supra-stimulare = haos.
Rotirea jucariilor (toy rotation) este foarte eficienta.
Cand este comportamentul un semn de ingrijorare?
Este rar, dar este bine sa monitorizati daca:
-
copilul rupe jucarii zilnic in episoade intense,
-
pare foarte frustrat, agresiv sau agitat,
-
rupe obiecte cand este suparat, ca forma de descarcare extrema,
-
loveste, arunca sau izbeste jucariile frecvent.
In aceste cazuri, poate fi util un consult la un specialist (pediatru, psiholog pediatric) pentru a exclude probleme de reglare emotionala sau senzoriala.
Ruperea jucariilor este o etapa normala si asteptata in dezvoltarea copiilor mici. Motivul nu este lipsa de respect sau intentia de a face rau, ci:
-
nevoi senzoriale,
-
curiozitate,
-
impulsivitate specifica varstei,
-
emotii puternice,
-
jucarii nepotrivite varstei.
Prin calm, explicatii repetate, jucarii potrivite si activitati senzoriale sigure, comportamentul poate fi orientat in directia corecta. Cu rabdare si consecventa, copilul invata treptat sa aiba grija de jucarii si sa isi gestioneze impulsurile.
Foto: freepik.com
