De ce copiii nostri simt nevoia sa se refugieze in lumea virtuala?

/ / Modificat: 2018-02-15 00:00:00

Reluand discutia din punctul de final al primei postari, putem spune ca ingrijorarea data de o folosinta indelungata a noilor tehnologii instalate pe dispozitivele smart din posesia copilului nu trebuie sa se rezume doar la o varsta frageda, de bebelus.

La intrarea in adolescenta si in timpul ei, copiii sunt tentati sa isi gaseasca un refugiu intr-o lume virtuala. Pe vremuri, noi visam cu ochii deschisi, in vreme ce acum, ei viseaza cu ochii intr-un display a carui stralucire nu este neaparat o lumina de la capatul tunelului.

copii-smartgadget

Pasi nesiguri

Nu a trecut mai mult de o saptamana de cand am aflat ca fiica mea este nesigura de modul in care arata. Perioada pre-pubertate a prins-o cu un strop de colacei formati in talie si cu o oarecare nostalgie fata de simpla copilarie si o nesiguranta in ceea ce priveste evolutia ei viitoare sau sansele de a atrage privirea vreunui Fat-Frumos de la scoala.

Nesiguranta asta nu a tinut sa o impartaseasca cu noi, ci a marturisit-o unei matusi de-a ei. Pana acum am trecut cu Mara prin cateva etape care ne-au facut sa ne scarpinam incurcati in cap. Pe la 5-6 ani, dupa ce a urmarit cu atentie procedeul de epilare practicat de mama ei, a incercat sa aplice aceeasi metoda cu un aparat de ras pe picioare. Rezultatul a fost horror, atat pentru ea, cat si pentru noi: cateva crestaturi pe picioare din care curgea sangele siroaie si o spaima imensa in primele momente.

In vara, am stabilit impreuna cu mama ei ca este cazul sa o pregatim de intrarea in zona aceasta a pubertatii si de aparitia menstruatiei. A ascultat cu atentie ce a avut sa ii spuna mama ei si apoi a concluzionat: "A, doar atat? Credeam ca e ceva mai mult!", lasandu-ne nedumeriti de seninatatea cu care a tratat subiectul. Sigur, o cunosc destul de bine ca sa imi dau seama ca si-a facut ceva timp sa dea cautare pe Google dupa chestiunea aceasta si a mai acumulat ceva sfaturi de pe acolo.

Cum va reactiona prima data? Hmm, sper ca nu la fel de ingrozita ca personajul "Carrie" al lui Stephen King si nici ca o fosta prietena care mi-a povestit ca s-a ascuns in casa bunicilor, a luat un somoiog de lana gasit pe acolo, l-a folosit ca sa reduca fluxul sangerarii si s-a intins intr-un pat convinsa ca o sa moara in curand. In fine, gandurile negre i-au fost anulate de aparitia in peisaj a bunicii ei care s-a ingrijit sa ii dea explicatiile necesare si i-a cumparat si primele absorbante de la farmacie.

Insa, problema asta a cochetariei legata de imaginea ei fizica ne face si pe mine si pe mama ei sa mergem un pic pe varful picioarelor atunci cand vine vorba de modul in care se va adapta intrarii la pubertate. Asta si pentru ca un prim esec in relatiile ei cu un prieten sau nesiguranta cu care va aborda aceasta problema a iubirii adolescentine o poate face sa caute o zona de siguranta in lumea virtuala.

Un refugiu facil

Nu sunt temeri nejustificate si nici macar probleme care sa aiba un impact minor asupra vietii unui adolescent/tanar, ba din contra, admite psihologul Gabriela Negulici. "Cred ca pot spune ca majoritatea inhibitiilor vin din sfera pubertatii, dar nu vreau sa generalizez. Pentru ca aici intervine activ educatia, confortul psihic si fizic familial, mediul social, care participa impreuna la perceptia adolescentului fata de el insusi. Siguranta, acceptarea, asumarea, increderea vin si din realitatea exterioara si completeaza portretul adolescentului si al adultului in devenire.

Si ca sa iti raspund la intrebare, inhibitiile pe care personal le-am observat cel mai des sunt:

  • teama de a fi judecat, care impreuna cu alte temeri (teama de a dezamagi, de a gresi, de a se exprima) pot forma un cerc vicios pentru adolescent si isi dezvolta un mecanism de protectie, pentru a "supravietui" momentelor de viata in care nu se simte confortabil;
  • nevoia de a fi acceptat poate impinge adolescentul catre extreme. Ori se izoleaza ori face orice pentru a atrage atentia asupra propriei persoane. Sa se faca observat;
  • o alta inhibitie este neincrederea in el. Ajunge sa isi traseze limite ("nu pot", "nu stiu", " nu merit") si lumea lui se ingusteaza mult;
  • lumea lui se ingusteaza din ce in ce mai mult, afectandu-i sexualitatea. Este una dintre cele mai populare sau mai prezente inhibitii. Si da, sexualitatea care poate fi fizica, prin reprimarea ei, dar si sexualitatea ca matrita a personalitatii - impartasirea altor idealuri decat cele propuse de catre societate sau credinta spirituala. Pentru ca sexualitatea nu se rezuma numai la organele genitale;
  • o alta inhibitie care apare inca de la varsta frageda, din prima copilarie, este teama de abandon. Si sunt foarte multe lucruri de spus. Si aici poate aparea un cerc vicios intre: teama de respingere, de a nu fi judecat;
  • teama de a vorbi in public este o inhibitie”.

Cu alte cuvinte, urmeaza inca un hop de depasit, in care copilul trebuie ascutat, supravegheat cu discretie si chiar consiliat pentru a face fata primilor sai pasi liberi in lume. Nu spun ca nu este o chestie care ma ia prin surprindere, ci doar ca intrevad de pe acum unele dificultati in ducerea la capat in mod lin a acestei sarcini. Iar aici, internetul si lumile sale virtuale nu prea ajuta, cata vreme vorbim de a crea copilului o stare propice in a da piept cu viata reala.

Taguri Copii tehnologie Expunere copii tehnologie Smartphone copii Gadgeturi copii

Marius Jianu

40 de ani, divortat, un copil.

Tata pana in maduva oaselor, jurnalist de ocazie, blogger de circumstanta. Restul inca se mai sedimenteaza.

Articole recomandate

Citeste si despre