Pastorii din Betleem

Era liniste si intuneric.

Era miezul noptii.

Oamenii din Betleem dormeau. Ei nu stiau inca, ca se nascuse Isus. Dar afara pe campia Betleemului, erau niste pastori. Ei nu dormeau. Ei isi pazeau oile. Aprinsesera un foc si stateau linistiti langa el. Oile erau culcate aproape de ei si dormeau. Stelele sclipeau deasupra capetelor lor. Vantul adia putin prin iarba. si era liniste de tot.

Deodata se speriara pastorii tare de tot. Caci se facu asa o lumina ca si cum soarele ar fi inceput sa straluceasca. si in lumina aceea alba, era un inger. Pastorilor li se facu tare frica. Dar ingerul le spuse: "Nu va temeti! Caci am sa va spun ceva ce va va aduce o mare bucurie. Isus s-a nascut! Mantuitorul pe care il asteptati de atata timp. Aceasta s-a intamplat in Betleem. Mergeti repede acolo! Nu veti da gres, caci veti gasi copilul infasurat in scutece, culcat intr-o iesle."

Si deodata coborara alti ingeri din cer. Erau o mie. Tot aerul era plin de ingeri. Ei cantau un cantec minunat; pastorii nu mai auzisera niciodata un astfel de cantec.

"Slava lui Dumnezeu in ceruri. Si pace pe pamant! Intre oamenii placuti lui!"

Si cand se termina cantecul, ingerii zburara, cantand in cer.

Si se facu iarasi liniste pe campia Betleemului.

Dar pastorii nu se mai asezara in jurul focului. Ei isi spusera unii altora: "Haideti repede la Betleem. Vrem sa vedem ce s-a intamplat acolo din ceea ce ne-au povestit ingerii. Mantuitorul s-a nascut! Ce minunat!"

Si plecara, mersera repede prin campia intunecoasa. Lasara oile singure. Domnul veghea asupra lor. Ajunsera la Betleem si gasira grajdul.

Intrara incet de tot inauntru.

Vazura pe Maria si pe Iosif, doi oameni saraci ca si ei.

Vazura si un copil, cum mai vazusera de multe ori.

Dar ei stiau ca nu era un copil obisnuit. El era culcat intr-o iesle si infasurat in scutece dupa cum le spusesera ingerii. Ei nu se puteau insela: acesta era copilul despre care le vorbise ingerul. El era Mantuitorul care avea sa faca pe oameni fericiti.

Pastorii ingenunchiara in fata ieslei si se inchinara copilului.

"Isuse draga" zisera ei, "Mantuitorule draga, ce minunat ca ai venit pe pamant! Noi n-avem ce sa-ti dam, caci nu suntem decat niste pastori saraci. Dar vrem sa ne gandim mereu la tine. Vrem sa te iubim. Vrei sa ne faci si pe noi fericiti?"

Apoi povestira Mariei tot ce se intamplase pe camp si dupa aceea plecara inapoi la oile lor.

Mergeau pe campul intunecos si cantau cantecul ingerilor: "Slava lui Dumnezeu in ceruri! Si pace pe pamant. Intre oamenii placuti lui!"

Nu cantau asa de frumos ca si ingerii, dar cantau din toata inima.

Nu puteau sa nu cante, caci erau asa e fericiti.

Copilul din iesle ii facea asa de fericiti.