Publicitate | Contact

Login
x
Utilizator:
Parola:
login
Am uitat parola
?>

Ai o intrebare?
Comunitatea Copilul.ro
iti raspunde!

Raspunsuri la Intrebari Recente
alo? buna Ana sau Elena?
alo? buna Ana sau Elena?
De la iasmine
Credinta :: Biblia copiilor :: Iacov si Esau

Iacov si Esau

Avraam si Sara se facura foarte batrani si apoi murira. Se dusera in cer la Dumnezeu.
Isac era acum un adevarat barbat. El locuia acum in cortul tatalui sau si era stapan peste toate.
Dar el nu locuia singur. Avea o nevasta pe care o chema Rebeca. Ei aveau doi copii pe care ii chema Iacov si Esau. Iacov si Esau se nascusera in aceeasi zi. Aveau aproape aceiasi varsta. Esau era numai cu putin mai mare decat Iacov. Ei erau gemeni, dar nu semanau deloc unul cu celalat. Pielea lui Esau era acoperita de par. Arata ca si cum ar purta o haina din par. Pielea lui Iacov insa era alba si neteda. Esau era un baiat galagios si neastamparat, care nu avea stare sa stea acasa. El alerga pe afara, departe prin camp si prin paduri. Si acolo vana cerbi si alte animale.
Iacov era mult mai pasnic si mai bun. El ramanea cu mama lui in cort, sau, pazea oile. Si de multe ori statea linistit si se gandea. Se gandea mult la Dumnezeu. Iacov il iubea pe Dumnezeu si dorea mult sa fie copilul Sau.
Esau nu prea se gandea la Dumnezeu. Si cu toate acestea, Isac il iubea mai mult pe Esau, caci era tare si aducea acasa carne foarte gustoasa, o frigea si i-o dadea tatalui sau.
Rebeca insa il iubea mai mult pe Iacov, caci ii placea sa stea in cort aproape de ea si pentru ca se putea intelege asa de bine cu el.
Iacov era odorul mamei.
Iar Esau era odorul tatalui.
Dar cine era odorul lui Dumnezeu?
Si cine va locui mai tarziu in cortul lui Isac si va fi stapan peste toate? Cine va primi binecuvantarea cea mare si va deveni mostenitor?
Iacov sau Esau?
Isac si Rebeca o stiau foarte bine. Dumnezeu spusese ca Iacov va fi acela. Rebeca era bucuroasa si gasea ca este bine asa. Dar aceasta nu-i placea deloc lui Isac; el se gandea: "Esau e cel mai mare si cel mai mare va fi mai tarziu stapan aici. El trebuie sa primeasca binecuvantarea." Isac voia sa fie mai destept decat Dumnezeu si vroia sa faca dupa capul lui. Si de aceea Rebeca era de multe ori nelinistita. Ea se gandea: "Dumnezeu a promis ca Iacov va fi mostenitorul. Nu va uita oare Dumnezeu aceasta? "Ea nu se gandea ca Dumnezeu nu uita niciodata nimic. Si Iacov era nelinistit si se gandea: "Pacat ca Esau este mai mare. Ce bine ar fi fost daca as fi fost eu cel mai mare."
Intr-o zi Iacov statea in fata cortului; el fierbea ceva pe foc. Era o oala plina cu supa, o supa de linte. Aceasta mirosea foarte frumos. Chiar atunci trecea Esau pe acolo. Alergase departe pe camp. Era obosit si ii era tare foame. Supa de linte mirosea asa de bine. Ochii incepura sa-i sclipeasca.
"O," striga el "dami-o mie! Lasa-ma sa mananc din supa aceasta rosie."
Iacov insa era siret. El zise: "Iti dau cu placere din ea, cu conditia ca ma lasi pe mine sa fiu cel mai mare. Astfel, eu voi primi mai tarziu binecuvantarea parinteasca." Esau incepu sa rada.
"Poti s-o ai," striga el, "n-am nevoie de aceasta binecuvantare."
Atunci Esau primi supa de linte si mai primi si paine cu ea. Acum Iacov il trata foarte bine pe fratele sau. Dar ceea ce facuse Iacov nu era frumos. Anii trecura. Isac, tatal se facuse batran. Nu mai vedea bine. Iar in cele din urma nu mai vazu deloc. Devenise orb. Era si foarte slabit. Statea toata ziua in cort, culcat in patul lui si se gandea: "Voi muri in curand. Cine va locui atunci in cortul meu si va fi stapan peste toate? Esau? Da, acela va fi Esau si nu Iacov!" Intr-o zi ii spuse Isac lui Esau: "Fiul meu, du-te pe camp si vaneaza un animal, injunghie-l si frige-l asa cum imi place mie. Dupa ce-l voi fi mancat iti voi da binecuvantarea mea." Esau ar fi trebuit sa spuna: "Nu tata, Iacov trebuie sa primeasca binecuvantarea, caci eu i-am promis-o lui." Esau insa se gandi: "N-are importanta ce i-am promis. Eu vreau sa primesc binecuvantarea si sa fiu mostenitorul." Si se duse pe camp sa vaneze un animal. Mama Rebeca auzise totul si se duse repede la Iacov, caci era tare nelinistita. "Acum," zise ea, "trebuie sa fim foarte sireti, caci daca nu, nu vei primi binecuvantarea cea mare. Trebuie sa-l inselam pe tatal tau. Du-te repede la turma si adu-mi doi iezi. Ii voi frige asa cum ii place lui si apoi ii vei duce tatalui tau. Vei face ca si cum tu ai fi Esau. Tatal tau fiind orb, cu siguranta nu va observa nimic." Iacov insa ezita. "Tata va simti ca sunt eu, caci Esau are atata par pe maini, iar mainile mele sunt netede."
Dar si pentru aceasta gasise mama o solutie. Iacov se duse la turma, taie doi iezi, iar mama lui ii prepara. Apoi il imbraca cu haine de ale lui Esau, care miroseau a padure si camp. Apoi trase peste mainile lui Iacov si peste gatul lui pieile iezilor care aveau par pe ele. Astfel se duse Iacov la cortul tatalui sau.
"Tatal meu" zise Iacov.
Isac intreba: "Cine esti tu?"
Atunci Iacov minti: ,"Eu sunt Esau, fiul tau mai mare. M-am intors de pe camp. Ridica-te si mananca in tihna si apoi da-mi binecuvantarea. "Isac observa ceva si zise: "Esti cu adevarat Esau? Ai o voce straina. Vino langa mine si lasa-ma sa te simt." Iacov se apropie de tatal sau. Tatal sau ii atinse mainile. Da, erau paroase. Dar ce era cu vocea? "Vocea este a lui Iacov, dar mainile sunt ale lui Esau," zise batranul. Si apoi mai intreba inca odata: "Esti tu Esau?" "Da", minti Iacov iarasi, "eu sunt."
Carnea era langa pat si mirosea tare frumos. Isac manca din ea. Iacov aduse si vin si Isac bau din el. Apoi spuse: "Da-mi un sarut fiul meu."
Iacov il dadu. Si acest sarut era de fapt o minciuna. Dar Isac simti hainele lui Esau si acum nu mai avea nici o indoiala ca n-ar fi Esau acela care ingenunchia in fata patului sau. Isi intinse mainile si le puse deasupra capului fiului sau, binecuvantandu-l. Ii promise ca mai tarziu el va fi stapan peste toate si ca si el la randul lui va fi prietenul lui Dumnezeu. Iacov nu indraznea sa-l priveasca. Ce urat era din partea lui, caci il inselase pe batranul sau tata. Si totusi, el primise binecuvantarea cea mare, promisa de Dumnezeu. Caci Dumnezeu isi tine intotdeuna promisiunea.
Nu dupa mult timp aparu si Esau. Vanase un animal, il taiase si il fripse. Apoi il aduse in cortul tatalui sau.
"Iata-ma tatal meu" striga el. Isac se sperie. Intelese imediat ca fusese inselat.
Si cand afla si Esau incepu sa strige de manie. El spuse oamenilor: "Ii arat eu lui Iacov! O sa vedeti voi csnd tatal meu nu va mai fi il voi omori in bataie, miselul!"
Rebeca il auzi. il chema pe Iacov si ii zise: "Fiul meu, trebuie sa pleci imediat. Ai un unchi care locuieste intr-o tara indepartata. Du-te la el. Peste catva timp, cand ii va trece lui Esau supararea vei putea veni inapoi. Atunci te voi chema eu." Iacov facu intocmai. Fugi in lumea cea larga unde nu-l mai putea gasi Esau. Acum era un biet fugar. Iata ce i s-a tras de la inselaciune! Iar Rebeca isi pierduse fiul pe care il iubea asa de mult. Iata ce i se tragea in urma sfatului ei gresit. Isac zacea trist in pat, iar Esau umbla incolo si incoace, plin de manie. Cei patru oameni ar fi putut sa traiasca asa de fericiti impreuna. Dar iata ca nu mai erau deloc fericiti, pentru ca fiecare facuse ceva rau.
Daca faci ce este rau, vei fi si tu nefericit.
Content is comming here as you probably can see.Content is comming here as you probably can see.