Diagnosticul de rahitism

/ / Modificat: 2010-07-15
Diagnosticul de rahitism
Intrebare:

- Am un baietel de 11 luni si mi-a fost recomandat sa-i administrez calciu lactic si vitamina D2 intrucat prezenta usoare semne de rahitism. Din pacate in Romania nu se mai produce vitamina D2, ce altceva pot sa-i dau? Mentionez ca i-am dat vigantol oil inca de la nastere.

Raspuns:





 

In primul rand, trebuie sa aveti un diagnostic cert de rahitism, stabilit de catre un medic pediatru: aceasta

deoarece tratamentul rahitismului presupune doze mari de vitamina D, care

prezinta un risc de hipervitaminoza D.


De aceea schemele de tratament ale rahitismului se vor institui numai in cazul in care diagnosticul de rahitism este sustinut prin semne clinice, radiologice si biologice.

In tara noastra se utilizeaza doua scheme de profilaxie a rahitismului si trei scheme terapeutice pentru tratamentul rahitismului.

Schemele pentru profilaxia rahitismului, constau in administrarea incepand de la varsta de 2 saptamani si pana la cel putin 18 luni:

  • zilnica, de  vitamina D oral (Sterogyl, Vigantol-oil, Vigantoletten), sub forma de picaturi, 1-2 picaturi pe zi.
  • periodica la 6-8 saptamani, de doze mari, fie oral fie intramuscular.

    Pentru tratamentul curativ al rahitismului sunt trei scheme:

  • administrarea intramusculara a 4 doze de vitamina D 2 sau D3: primele 3 doze la 3 zile interval iar a 4-a la o luna, dupa care se continua cu o schema de profilaxie

  • administrarea zilnica, sub forma de picaturi, oral, de doze mari de vitamina D3 (4-8 picaturi) timp de 6-8 saptamani, dupa care se continua cu o schema de profilaxie

  • administrarea unei singure doze de depozit de vitamina D3, dupa care la o luna  se continua cu o schema de profilaxie.

    Se asociaza un supliment de calciu sub forma de calciu gluconic sau lactic. Vindecarea se produce trepatat: initial se normalizeaza modificarile biochimice (analizele sangvine), apoi cele radiologice si abia dupa cateva luni dispar si modificarile clinice.

    Alegerea schemei de tratament, a dozelor si caii de administrare se face de catre medicul care stabileste diagnosticul.

    In situatia in care este limitat accesul la un anumit preparat, sfatul meu este sa comunicati acest fapt medicului curant si sa discutati impreuna cu acesta oportunitatea alegerii altei scheme de tratament sau doar a altui preparat.


  • Pentru mai multe articole interesante, urmareste-ne pe pagina de Facebook Copilul.ro

    Articole recomandate

    Citeste si despre