Adauga data nasterii copilului pe Linia Dezvoltarii >

Legea privind regimul juridic al adoptiilor

09 Aprilie 2013

Art. 1.– Adopþia este operaþiunea juridicã prin care se creeazã legãtura de filiaþie între adoptator ºi adoptat, precum ºi legãturi de rudenie între adoptat ºi rudele adoptatorului.
Art. 2. – Urmãtoarele principii trebuie respectate în mod obligatoriu în cursul procedurii adopþiei:
a) principiul interesului superior al copilului;
b) principiul creºterii ºi educãrii copilului într-un mediu familial;
c) principiul continuitãþii în educarea copilului, þinând seama de originea sa etnicã, culturalã ºi lingvisticã;
d) principiul informãrii copilului ºi luãrii în considerare a opiniei acestuia în raport cu vârsta ºi gradul sãu de maturitate;
e) principiul celeritãþii în îndeplinirea oricãror acte referitoare la procedura adopþiei.

Art. 3. – În înþelesul prezentei legi, termenii ºi expresiile de mai jos au urmãtoarele semnificaþii:
a) adoptat – persoana care a fost sau urmeazã sã fie adoptatã în condiþiile prezentei legi;
b) adoptator – persoana care a adoptat sau doreºte sã adopte, în condiþiile prezentei legi;
c) adopþie internã – adopþia în care atât adoptatorul sau familia adoptatoare, cât ºi adoptatul au domiciliul în România;
d) adopþie internaþionalã – adopþie care, în condiþiile prezentei legi, nu este adopþie internã;
e) atestat - documentul întocmit în condiþiile prezentei legi, care face dovada capacitãþii de a adopta rezultatã din îndeplinirea garanþiilor morale ºi condiþiilor materiale necesare dezvoltãrii depline ºi armonioase a personalitãþii copilului;
f) Convenþia de la Haga – Convenþia asupra protecþiei copiilor ºi cooperãrii în materia adopþiei internaþionale, încheiatã la Haga la 29mai 1993 ºi ratificatã de România prin Legea nr. 84/1994, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 298 din 21 octombrie 1994;
g) copil - persoana care nu a împlinit vârsta de 18 ani sau nu a dobândit capacitate deplinã de exerciþiu, în condiþiile legii;
h) Direcþia – Direcþia Generalã de Asistenþã Socialã ºi Protecþia Copilului, instituþie publicã, cu personalitate juridicã înfiinþatã în subordinea consiliilor judeþene, respectiv consiliilor locale ale sectoarelor municipiului Bucureºti, în condiþiile legii;
i) familie adoptatoare – soþul ºi soþia care au adoptat sau doresc sã adopte, în condiþiile prezentei legi;
j) familie – pãrinþi ºi copiii aflaþi în întreþinerea acestora;
k) familie extinsã –pãrinþii, copilul ºi rudele fireºti ale acestuia, pânã la gradul IV inclusiv;
l) familie substitutivã – persoanele, altele decât cele care aparþin familiei extinse care, în condiþiile legii, asigurã creºterea ºi îngrijirea copilului;
m) Oficiu - organ de specialitate al administraþiei publice centrale, cu personalitate juridicã, înfiinþat prin reorganizarea Comitetului Român pentru Adopþii, cu atribuþii de supraveghere ºi coordonare a activitãþilor referitoare la adopþie;
n) pãrinte firesc - persoana faþã de care copilul are stabilitã filiaþia fireascã, în condiþiile legii;
o) planul individualizat de protecþie – documentul prin care se realizeazã planificarea serviciilor, prestaþiilor ºi mãsurilor de protecþie specialã a copilului, pe baza evaluãrii psiho-sociale a acestuia ºi a familiei sale, în vederea integrãrii copilului care a fost separat de familia sa, într-un mediu familial stabil permanent, în cel mai scurt timp posibil;
p) stat primitor - statul în care domiciliazã adoptatorul sau familia adoptatoare în cazul adopþiei internaþionale ºi în care se deplaseazã adoptatul în urma încuviinþãrii adopþiei.
Art. 4. – Pe tot parcursul procedurii de adopþie, Direcþia, în a cãrei razã teritorialã domiciliazã copilul, este obligatã sã ofere copilului informaþii ºi explicaþii clare ºi complete, potrivit vârstei ºi gradului sãu de maturitate, referitoare la etapele ºi durata procesului de adopþie, la efectele acesteia, precum ºi la adoptator sau familia adoptatoare ºi rudele acestora.

Capitolul II - Conditiile de fond ale adoptiei

Art. 5. – (1) Adopþia se încheie numai dacã aceasta este în interesul superior al copilului.
(2) Copilul poate fi adoptat pânã la împlinirea vârstei majoratului civil.
(3) Persoana majorã poate fi adoptatã numai dacã adoptatorul sau familia adoptatoare a crescut-o în timpul minoritãþii sale.
Art. 6. – (1) În cadrul procedurii de adopþie, se iau mãsurile necesare pentru ca fraþii sã fie încredinþaþi împreunã.
(2) Încredinþarea separatã a fraþilor în vederea adopþiei, precum ºi adopþia acestora de cãtre persoane sau familii diferite se poate face numai dacã acest lucru este în interesul lor superior.
Art. 7. – (1) Copilul, respectiv majorul avut în vedere de art. 5 alin.(3) nu poate fi adoptat de mai mulþi adoptatori, nici simultan, nici succesiv.
(2) Prin excepþie de la prevederile alin.(1), poate fi încuviinþatã, dupã caz, adopþia simultanã sau adopþii succesive, atunci când adoptatorii sunt soþ ºi soþie.
(3) Prin excepþie de la prevederile alin.(1) ºi (2), poate fi încuviinþatã o nouã adopþie atunci când:
a) adoptatorul sau soþii adoptatori au decedat; în acest caz, adopþia anterioarã se considerã desfãcutã pe data rãmânerii irevocabile a hotãrârii judecãtoreºti de încuviinþare a noii adopþii;
b) adopþia anterioarã a încetat din orice alt motiv.
Art. 8. – (1) Adopþia între fraþi este interzisã.
(2) Adopþia a doi soþi sau foºti soþi de cãtre acelaºi adoptator sau familie adoptatoare, precum ºi adopþia între soþi sau foºti soþi este interzisã.
(3) Persoanele cu boli psihice ºi handicap mintal nu pot adopta.
Art. 9. – (1) Pot adopta numai persoanele care au capacitate deplinã de exerciþiu ºi care sunt cu cel puþin 18 ani mai în vârstã decât cel pe care doresc sã-l adopte.
(2) Pentru motive temeinice, instanþa judecãtoreascã poate încuviinþa adopþia chiar dacã diferenþa de vârstã dintre adoptat ºi adoptatori este mai micã de 18 ani, dar în nici o situaþie, mai puþin de15 ani.
Art. 10. – (1) Adoptatorul sau familia adoptatoare trebuie sã îndeplineascã garanþiile morale ºi condiþiile materiale necesare dezvoltãrii depline ºi armonioase a personalitãþii copilului.
(2) Îndeplinirea garanþiilor ºi condiþiilor prevãzute la alin. (1) se atestã de cãtre autoritãþile competente, potrivit prevederilor prezentei legi.
Art. 11. – (1) Persoanele care trebuie sã consimtã la adopþie sunt urmãtoarele:
a) pãrinþii fireºti sau, dupã caz, tutorele copilului ai cãrui pãrinþi fireºti sunt decedaþi, necunoscuþi, declaraþi morþi sau dispãruþi ori puºi
b) copilul care a împlinit vârsta de 10 ani;
c) adoptatorul sau, dupã caz, familia adoptatoare.
(2) Nu este valabil consimþãmântul dat în considerarea
promisiunii sau efectuãrii unei contraprestaþii, indiferent de natura
acesteia, fie ea anterioarã sau ulterioarã.
Art. 12. – (1) Consimþãmântul la adopþie trebuie sã fie dat de cãtre pãrinþii fireºti ai copilului. În cazul adopþiei copilului ºi de cãtre soþul adoptatorului, consimþãmântul trebuie exprimat de cãtre soþul care este deja pãrinte adoptator al copilului.
(2) Pãrintele sau pãrinþii decãzuþi din drepturile pãrinteºti sau cãrora li s-a aplicat pedeapsa interzicerii drepturilor pãrinteºti pãstreazã dreptul de a consimþi la adopþia copilului. Consimþãmântul reprezentantului legal este obligatoriu.
(3) Dacã unul dintre pãrinþii fireºti este decedat, necunoscut, declarat, în condiþiile legii, mort sau dispãrut, pus sub interdicþie, precum ºi dacã se aflã, din orice împrejurare, în imposibilitate de a-ºi manifesta voinþa, consimþãmântul celuilalt pãrinte este îndestulãtor.
(4) Consimþãmântul pãrinþilor fireºti ai copilului nu este necesar, dacã ambii se gãsesc în oricare dintre situaþiile prevãzute la alin. (3), precum ºi în cazul adopþiei prevãzute la art. 5 alin. (3).
Art. 13. – În mod excepþional, instanþa judecãtoreascã poate trece peste refuzul pãrinþilor fireºti sau, dupã caz, al tutorelui, de a consimþi la adopþia copilului, dacã se dovedeºte, prin orice mijloc de probã, cã aceºtia refuzã în mod abuziv sã-ºi dea consimþãmântul la
adopþie ºi instanþa apreciazã cã adopþia este în interesul superior al copilului, þinând seama ºi de opinia acestuia datã în condiþiile art.11 lit.b), cu motivarea expresã a hotãrârii în aceastã privinþã.
Art. 14. – Pãrinþii fireºti ai copilului sau, dupã caz, tutorele acestuia trebuie sã consimtã la adopþie în mod liber, necondiþionat, ºi numai dupã ce au fost informaþi în mod corespunzãtor asupra consecinþelor adopþiei, în special asupra încetãrii legãturilor de rudenie ale copilului. Direcþia în a cãrei raza teritorialã locuiesc pãrinþii fireºti sau, dupã caz, tutorele este obligatã sã asigure consilierea ºi informarea acestora înaintea exprimãrii de cãtre aceºtia a consimþãmântului la adopþie ºi sã întocmeascã un raport în acest sens.
Art. 15. – (1) Consimþãmântul pãrinþilor fireºti sau, dupã caz, al tutorelui se dã în faþa instanþei judecãtoreºti o datã cu soluþionarea cererii de deschidere a procedurii adopþiei.
(2) În cazul adopþiei copilului de cãtre soþul pãrintelui sãu, consimþãmântul pãrintelui firesc se dã în formã autenticã prin act notarial.
(3) O datã cu solicitarea consimþãmântului prevãzut la alin.(1), instanþa solicitã Direcþiei raportul care confirmã îndeplinirea obligaþiei prevãzute la art.14.
Art. 16. – (1) Consimþãmântul la adopþie al pãrinþilor fireºti ai copilului sau, dupã caz, al tutorelui poate fi dat numai dupã trecerea unui termen de 60 de zile de la data naºterii copilului înscrisã în certificatul de naºtere.
(2) Pãrintele firesc sau, dupã caz, tutorele poate revoca consimþãmântul în termen de 30 de zile de la data exprimãrii lui în condiþiile legii.
Art. 17. – (1) Consimþãmântul la adopþie al copilului care a împlinit vârsta de 10 ani se dã în faþa instanþei judecãtoreºti, în faza încuviinþãrii adopþiei.
(2) Adopþia nu va putea fi încuviinþatã fãrã consimþãmântul copilului care a împlinit vârsta de 10 ani.
(3) Anterior exprimãrii consimþãmântului, Direcþia în a cãrei raza teritorialã domiciliazã copilul care a împlinit vârsta de 10 ani îl va sfãtui ºi informa pe acesta, þinând seama de vârsta ºi de maturitatea sa, în special asupra consecinþelor adopþiei ºi ale consimþãmântului sãu la adopþie ºi va întocmi un raport în acest sens.
Art. 18. – (1) Consimþãmântul adoptatorului sau familiei adoptatoare se dã în faþa instanþei judecãtoreºti o datã cu soluþionarea cererii de încuviinþare a adopþiei.
(2) Dacã persoana care doreºte sã adopte este cãsãtoritã, este necesar ºi consimþãmântul soþului sãu, cu excepþia cazurilor în care acesta este în imposibilitate de a-ºi manifesta voinþa. Dispoziþiile alin. (1) se aplicã în mod corespunzãtor.

Capitolul III - Procedura adoptiei interne

Secþiunea 1
Atestarea adoptatorului sau a familiei adoptatoare
Art. 19. – (1) Evaluarea garanþiilor morale ºi a condiþiilor materiale ale adoptatorului sau familiei adoptatoare se face, pe baza solicitãrii lor, de cãtre Direcþia de la domiciliul acestora ºi trebuie sã aibã în vedere:
a) personalitatea, starea sãnãtãþii ºi situaþia economicã a adoptatorului sau familiei adoptatoare, viaþa familialã, condiþiile de locuit, aptitudinea de educare a unui copil;
b) motivele pentru care adoptatorul sau familia adoptatoare doreºte sã adopte;
c) motivele pentru care, în cazul în care numai unul dintre cei doi soþi solicitã sã adopte un copil, celãlalt soþ nu se asociazã la cerere;
d) impedimente de orice naturã relevante pentru capacitatea de a adopta.
(2) Pe baza rezultatelor evaluãrii prevãzute la alin.(1), Direcþia în a cãrei razã teritorialã se aflã domiciliul adoptatorului sau familiei adoptatoare decide în termen de 60 de zile de la data depunerii cererii de evaluare de cãtre adoptator sau familia adoptatoare dacã acesta sau aceºtia sunt sau nu apþi sã adopte. În cazul unui rezultat favorabil al
evaluãrii, Direcþia va elibera atestatul de persoanã sau familie aptã sã adopte.
(3) Atestatul eliberat de Direcþia în a cãrei razã teritorialã domiciliazã adoptatorul sau familia adoptatoare este valabil pentru o perioadã de un an. Valabilitatea acestui atestat poate fi prelungitã annual cu condiþia respectãrii aceloraºi condiþii prevãzute la alin.(1) ºi în urma unei solicitãri de reînnoire din partea adoptatorului sau familiei adoptatoare.
(4) În cazul unui rezultat nefavorabil al evaluãrii, adoptatorul sau familia adoptatoare au dreptul sã solicite Direcþiei, în termen de 30 de zile de la comunicarea rezultatului, reevaluarea.
(5) Rezultatul nefavorabil al reevaluãrii poate fi atacat, în termen de 15 de zile de la data comunicãrii, la instanþa competentã în materia adopþiei de la domiciliul adoptatorului.

Art. 20. – Obþinerea atestatului nu este necesarã în urmãtoarele cazuri:
a) pentru adopþia prevãzutã la art.5 alin.(3);
b) pentru adopþia copilului de cãtre soþul pãrintelui firesc sau adoptiv.
Art. 21. – Pe parcursul procesului de evaluare, Direcþia în a cãrei razã teritorialã domiciliazã adoptatorul sau familia adoptatoare este obligatã sã asigure acestora serviciile de pregãtire/consiliere necesare pentru a-ºi asuma în cunoºtinþã de cauzã ºi în mod corespunzãtor rolul de pãrinte.

Secþiunea a 2-a
Deschiderea procedurii adopþiei interne
Art. 22. – (1) Pe baza planului individualizat de protecþie, astfel cum este acesta reglementat de Legea privind protecþia ºi promovarea drepturilor copilului, Direcþia în a cãrei razã teritorialã se aflã domiciliul copilului efectueazã demersuri pentru reintegrarea copilului în familie sau, dupã caz, pentru plasamentul copilului în familia extinsã sau
substitutivã.
(2) Planul individualizat de protecþie poate avea ca finalitate adopþia internã dacã demersurile pentru reintegrarea copilului în familie sau în familia lãrgitã au eºuat.
(3) Direcþia în a cãrei razã teritorialã domiciliazã copilul va sesiza, în termen de 30 de zile de la finalizarea demersurilor prevãzute la alin. (2), instanþa judecãtoreascã de la domiciliul copilului, pentru a se încuviinþa deschiderea procedurii adopþiei interne.
Art. 23. – (1) Încuviinþarea deschiderii procedurii adopþiei interne se face numai dacã:
a) planul individualizat de protecþie stabileºte necesitatea adopþiei interne;
b) pãrinþii copilului sau, dupã caz, tutorele îºi exprimã consimþãmântul la adopþie, în condiþiile prezentei legi; dispoziþiile art.12 alin.(2), (3) sau (4) ori ale art.13 se aplicã în mod corespunzãtor.
(2) Direcþia face dovada efectuãrii corespunzãtoare a demersurilor prevãzute la art.22 alin.(1) ºi (2). În situaþia copilului pentru care s-a instituit tutela, încuviinþarea deschiderii procedurii adopþiei interne se face la solicitarea Direcþiei în a cãrei razã teritorialã domiciliazã copilul, numai dacã instanþa constatã îndeplinirea condiþiei prevãzute la alin. (1) lit. b) ºi apreciazã cã deschiderea procedurii adopþiei interne este în interesul superior al copilului.
(3) Hotãrârea judecãtoreascã irevocabilã prin care instanþa admite cererea Direcþiei produce urmãtoarele efecte:
a) drepturile ºi obligaþiile pãrinteºti ale pãrinþilor fireºti sau, dupã caz, cele exercitate de persoane fizice sau juridice se suspendã;
b) drepturile ºi obligaþiile pãrinteºti sunt exercitate de cãtre consiliul judeþean sau, dupã caz, consiliul local al sectorului municipiului Bucureºti în a cãrui razã teritorialã domiciliazã copilul.
(4) Prin excepþie, efectele hotãrârii judecãtoreºti prevãzute la alin.(3) înceteazã de drept dacã, în termen de un an de la data rãmânerii irevocabile a hotãrârii, Direcþia nu a identificat o persoanã sau familie corespunzãtoare pentru copil ºi nu a iniþiat procedurile prevãzute de prezenta lege în vederea realizãrii unei adopþii interne.
(5) În situaþia prevãzutã la alin. (4), Direcþia este obligatã sã revizuiascã planul individualizat de protecþie a copilului ºi sã solicite instanþei judecãtoreºti, în funcþie de finalitatea acestuia, urmãtoarele:
a) menþinerea, modificarea sau încetarea mãsurii de protecþie a copilului;
b) încuviinþarea unei noi proceduri de deschidere a adopþiei.
Art. 24. – Dispoziþiile prezentei secþiuni nu sunt aplicabile în cazul adopþiilor prevãzute la art. 5 alin. (3) ºi art. 20 lit. b).

Secþiunea a 3-a
Încredinþarea în vederea adopþiei
Art. 25. – (1) Adopþia nu poate fi încuviinþatã de cãtre instanþa judecãtoreascã decât dupã ce copilul a fost încredinþat pentru o perioadã de 90 de zile persoanei sau familiei care doreºte sã-l adopte, astfel încât instanþa sã poatã aprecia, în mod raþional, asupra relaþiilor de familie care s-ar stabili dacã adopþia ar fi încuviinþatã.
(2) Capacitatea de adaptare, fizicã ºi psihicã, a copilului, la noul mediu familial va fi analizatã în raport cu condiþiile de naturã socio-profesionalã, economicã, culturalã, de limbã, religie ºi cu orice alte asemenea elemente caracteristice locului în care trãieºte copilul în perioada încredinþãrii ºi care ar putea avea relevanþã în aprecierea evoluþiei ulterioare a acestuia în cazul încuviinþãrii adopþiei.
Art. 26. – (1) În termen de 30 de zile de la data rãmânerii definitive ºi irevocabile a hotãrârii judecãtoreºti prin care s-a încuviinþat deschiderea procedurii adopþiei interne, Direcþia în a cãrei razã teritorialã se aflã domiciliul copilului efectueazã demersurile necesare identificãrii celui mai potrivit adoptator sau familii adoptatoare pentru
copil.
(2) În termenul prevãzut la alin. (1), Direcþia în a cãrei razã teritorialã se aflã domiciliul copilului analizeazã cu prioritate posibilitatea încredinþãrii copilului în vederea adopþiei cu prioritate unei rude din familia extinsã, cu excepþia cazului prevãzut la art.8 alin.(1), asistentului maternal profesionist la care se aflã copilul ori unei alte persoane sau familii la care copilul se aflã în plasament.
(3) Dacã nu existã solicitãri din partea persoanelor sau familiilor prevãzute la alin. (2), Direcþia în a cãrei razã teritorialã se aflã domiciliul copilului efectueazã demersuri în vederea identificãrii pe raza sa administrativ-teritorialã a unei persoane sau familii atestate ºi aflate în evidenþa Oficiului.
(4) Dacã, dupã expirarea termenului prevãzut la alin.(1), Direcþia în a cãrei razã teritorialã se aflã domiciliul copilului nu a identificat o persoanã sau familie adoptatoare dintre persoanele prevãzute la alin.(2) ºi (3), solicitã Oficiului ca în termen de 5 zile sã-I transmitã lista centralizatã la nivel naþional a persoanelor sau familiilor adoptatoare atestate ºi înscrise în Registrul Naþional pentru Adopþii.
(5) Alegerea adoptatorului sau a familiei adoptatoare potrivite pentru copil se face in termen de 60 de zile de la primirea listei centralizate, de cãtre Direcþia în a cãrei razã teritorialã se aflã domiciliul copilului, þinând cont de interesul superior al acestuia, informaþiile cuprinse în atestatul adoptatorului ºi, respectiv, evoluþia situaþiei copilului pânã la acea datã.
(6) Selectarea adoptatorului sau a familiei adoptatoare se notificã, în termen de 3 zile, Direcþiei de la domiciliul acestora.

Art. 27. – (1) În urma procesului de selecþie, Direcþia de la domiciliul copilului verificã ºi constatã compatibilitatea acestuia cu adoptatorul sau familia adoptatoare.
(2) Determinarea compatibilitãþii se realizeazã luând în considerare nevoile copilului, dorinþele ºi opiniile exprimate de acesta, acordându-le importanþa cuvenitã. Interesul superior al copilului trebuie luat în considerare cu prioritate.
(3) În situaþia în care, în urma efectuãrii verificãrii prevãzute la alin.(1) ºi (2), Direcþia în a cãrei razã teritorialã se aflã domiciliul copilului constatã compatibilitatea acestuia cu persoana sau familia adoptatoare selectatã, sesizeazã de îndatã instanþa judecãtoreascã pentru încredinþarea copilului în vederea adopþiei.
Art. 28. – Încredinþarea în vederea adopþiei se dispune de cãtre instanþa judecãtoreascã de la domiciliul copilului pentru o perioadã de 90 de zile.
Art. 29. – (1) Încredinþarea în vederea adopþiei nu este necesarã în urmãtoarele cazuri:
a) pentru adopþia prevãzutã la art.5 alin.(3);
b) pentru adopþia prevãzutã la art.20 lit. b);
c) pentru adopþia copilului pentru care a fost deschisã procedura adopþiei interne ºi acesta a fost plasat la adoptator sau la familia adoptatoare, iar mãsura plasamentului dureazã de cel puþin 90 de zile;
d) pentru adopþia copilului de cãtre tutorele sãu, dacã au trecut cel puþin 90 de zile de la data instituirii tutelei.
(2) În situaþiile prevãzute la alin. (1) lit. a) ºi b) persoana sau familia care doreºte sã adopte va putea solicita în mod direct instanþei judecãtoreºti încuviinþarea adopþiei, în condiþiile prezentei legi.
Art. 30. – (1) Pe durata încredinþãrii copilului în vederea adopþiei, domiciliul acestuia se aflã la persoana sau familia cãreia i-a fost încredinþat. Efectuarea actelor obiºnuite necesare exercitãrii drepturilor ºi îndeplinirii obligaþiilor pãrinteºti, cu excepþia celor care
conduc la încheierea unui act juridic, se realizeazã de cãtre persoana sau familia cãreia acesta i-a fost încredinþat.
(2) Dreptul de a reprezenta copilul în actele juridice sau, dupã caz, de a încuviinþa actele pe care acesta le încheie, precum ºi dreptul de a administra bunurile copilului se exercitã de cãtre consiliul judeþean sau local al sectorului municipiului Bucureºti în a cãrui razã teritorialã domiciliazã persoana sau familia cãreia i-a fost încredinþat copilul în vederea adopþiei. Dreptul de administrare poate fi delegat în mod excepþional, cãtre persoana sau familia cãreia i s-a încredinþat copilul pentru efectuarea unor acte speciale, în interesul copilului, care vor fi expres menþionate în cuprinsul documentului prin care se acordã
delegarea.
Art. 31. – (1) În perioada încredinþãrii copilului în vederea adopþiei, Direcþia de la domiciliul adoptatorului sau familiei adoptatoare urmãreºte evoluþia copilului ºi a relaþiilor dintre acesta ºi persoana sau familia cãreia i-a fost încredinþat, întocmind în acest sens rapoarte bilunare.
(2) La sfârºitul perioadei de încredinþare în vederea adopþiei, Direcþia întocmeºte un raport final referitor la evoluþia relaþiilor dintre copil ºi adoptatori, pe care îl comunicã instanþei competente în vederea soluþionãrii cererii de încuviinþare a adopþiei.
(3) Întocmirea ºi comunicarea raportului prevãzut la alin.(2) sunt obligatorii ºi în cazul adopþiei copilului aflat într-una din situaþiile prevãzute la art.29 alin.(1) lit. c) ºi d).
(4) Cererea de încuviinþare a adopþiei adresatã instanþei judecãtoreºti prelungeºte de drept perioada de încredinþare pânã la soluþionarea cererii prin hotãrâre judecãtoreascã irevocabilã.
Art. 32. – (1) Dacã pe durata perioadei de încredinþare în vederea adopþiei, Direcþia în a cãrei razã teritorialã domiciliazã adoptatorul sau familia adoptatoare constatã neadaptarea copilului cu persoana sau familia adoptatoare sau existenþa oricãror alte motive de naturã sã împiedice finalizarea procedurii de adopþie, sesizeazã de îndatã instanþa judecãtoreascã, în vederea revocãrii sau, dupã caz, prelungirii mãsurii încredinþãrii.
(2) Dispoziþiile privind procedura de judecatã a cererilor referitoare la încredinþare se aplicã în mod corespunzãtor ºi în cazul cererilor prevãzute la alin. (1). Hotãrârea prin care instanþa de fond dispune revocarea sau prelungirea încredinþãrii este executorie de drept.
Art. 33. – Dacã, în situaþia prevãzutã la art. 32 alin. (1), instanþa judecãtoreascã dispune revocarea mãsurii încredinþãrii, Direcþia este obligatã sã reia procedura prevãzutã la art. 26 ºi 27.

Secþiunea a 4-a
Încuviinþarea adopþiei
Art. 34. – Încuviinþarea adopþiei este de competenþa instanþelor judecãtoreºti.
Art. 35. – (1) Cererea de încuviinþare a adopþiei poate fi introdusã direct de cãtre adoptator sau familia adoptatoare în situaþia adopþiei prevãzute la art. 5 alin.(3) ºi art. 20 lit.b), în toate celelalte cazuri cererea de încuviinþare a adopþiei putând fi introdusã fie de cãtre adoptator sau familia adoptatoare, fie de cãtre Direcþia de la domiciliul acestora, la sfârºitul perioadei de încredinþare în vederea adopþiei sau, dupã caz, la împlinirea termenelor prevãzute pentru adopþia copilului aflat într-una din situaþiile indicate la art. 29 alin.(1) lit.c) ºi d).
(2) Cererea de încuviinþare a adopþiei este însoþitã de urmãtoarele acte:
a) certificatul de naºtere al copilului, în copie legalizatã;
b) certificatul medical privind starea de sãnãtate a copilului, eliberat de cãtre unitãþi publice nominalizate de cãtre Direcþia de Sãnãtate Publicã;
c) atestatul valabil al adoptatorului sau familiei adoptatoare;
d) hotãrârea judecãtoreascã irevocabilã de încredinþare în vederea adopþiei;
e) certificatele de naºtere ale adoptatorului sau ale soþului ºi soþiei din familia adoptatoare în copie legalizatã;
f) certificatul de cãsãtorie al adoptatorului sau al soþilor din familia adoptatoare, în copie legalizatã;
g) cazierul judiciar al adoptatorului sau, dupã caz, al fiecãrui membru al familiei adoptatoare;
h) certificatul medical privind starea de sãnãtate a adoptatorului, eliberat de medicul de familie pe lista cãruia este înscris;
i) documentele doveditoare cu privire la exprimarea consimþãmântului pãrinþilor fireºti, în mãsura în care nu s-a pronunþat anterior o hotãrâre judecãtoreascã de încuviinþare a deschiderii procedurii adopþiei interne a copilului; dispoziþiile art. 12 alin.(3) sau (4) ori ale art.13 se aplicã în mod corespunzãtor.
Art. 36. – Direcþia în a cãrei razã teritorialã domiciliazã persoana sau familia adoptatoare va avea obligaþia de a depune rapoartele finale prevãzute la art. 31 alin.(2) sau, dupã caz, art. 31 alin.(3) pânã cel mai târziu cu 5 zile înaintea termenului la care a fost citatã pentru judecarea cauzei, precum ºi, dupã caz, de a da instanþei judecãtoreºti orice relaþii necesare pentru soluþionarea cererii de încuviinþare a adopþiei.
Art. 37. – (1) Instanþa judecãtoreascã va admite cererea de încuviinþare a adopþiei numai dacã, pe baza probelor administrate, ºi-a format convingerea cã adopþia este în interesul superior al copilului.
(2) În termen de 5 zile de la rãmânerea irevocabilã a hotãrârii judecãtoreºti prin care s-a încuviinþat adopþia, Direcþia care a participat la judecarea cererii de încuviinþare a adopþiei va înºtiinþa în scris pãrinþii fireºti despre aceasta.
Art. 38. – (1) Direcþia de la domiciliul copilului va urmãri ºi va întocmi rapoarte trimestriale cu privire la evoluþia copilului ºi a relaþiilor dintre acesta ºi pãrinþii sãi adoptivi pe o perioadã de cel puþin doi ani dupã încuviinþarea adopþiei.
(2) Direcþia de la domiciliul copilului are obligaþia sã asigure pãrinþilor adoptivi servicii post-adopþie.

Capitolul IV - Procedura adoptiei internationale

Secþiunea 1
Dispoziþii generale
Art. 39. – Adopþia internaþionalã a copilului care are domiciliul în România poate fi încuviinþatã numai în situaþia în care adoptatorul sau unul dintre soþii din familia adoptatoare care domiciliazã în strãinãtate este bunicul copilului pentru care a fost încuviinþatã deschiderea procedurii adopþiei interne.
Art. 40. – (1) Cererea de încuviinþare a adopþiei se transmite instanþei judecãtoreºti de cãtre Oficiu.
(2) Instanþa judecãtoreascã se va pronunþa, în condiþiile prezentei legi, numai dupã analizarea raportului Direcþiei referitoare la existenþa altor solicitãri similare din partea rudelor copilului pânã la gradul IV, cu domiciliul în România.
Art. 41. – Adopþia internaþionalã are efectele prevãzute la art. 50-53 ºi presupune deplasarea copilului pe teritoriul statului primitor, în urma încuviinþãrii adopþiei de cãtre instanþa judecãtoreascã românã.
Art. 42. – Adopþia internaþionalã, în cazul în care adoptatul are domiciliul în strãinãtate, iar adoptatorul sau familia adoptatoare are domiciliul în România, este supusã dispoziþiilor art. 30 – 33 din Legea nr.105/1992 cu privire la reglementarea raporturilor de drept internaþional privat.

Secþiunea a 2-a
Atestarea adoptatorului sau familiei adoptatoare din statul de primire
Art. 43. – (1) Cererile persoanelor sau familiilor care au domiciliul pe teritoriul altui stat, parte a Convenþiei de la Haga, ºi care doresc sã adopte un copil din România sunt transmise Oficiului, prin intermediul autoritãþii centrale competente din statul respectiv sau al organizaþiilor sale acreditate.
(2) În cazul statelor care nu sunt pãrþi la Convenþia de la Haga, cererile prevãzute la alin.(1) se transmit Oficiului prin intermediul autoritãþii desemnate cu atribuþii în domeniul adopþiei internaþionale sau prin intermediul organizaþiilor acreditate în acest sens în statul de primire.
(3) Organizaþiile acreditate prevãzute la alin.(1) ºi (2) trebuie sã fie autorizate ºi de Oficiu, în conformitate cu metodologia aprobatã prin hotãrâre a Guvernului.
Art. 44. – Cererea adoptatorului sau familiei adoptatoare este luatã în evidenþã de Oficiu numai dacã autoritatea centralã competentã din statul primitor sau organizaþiile sale acreditate ºi autorizate în condiþiile legii atestã cã:
a) adoptatorul sau familia adoptatoare îndeplineºte condiþiile de eligibilitate pentru adopþie ºi este apt sã adopte în conformitate cu legislaþia aplicabilã în statul primitor;
b) adoptatorul sau familia adoptatoare a beneficiat de consilierea necesarã în vederea adopþiei în statul primitor;
c) este asiguratã urmãrirea evoluþiei copilului dupã adopþie pe o perioadã de cel puþin doi ani;
d) sunt asigurate servicii post-adopþie pentru copil ºi familie în statul primitor.
Art. 45. – (1) Cererile transmise Oficiului trebuie însoþite de urmãtoarele documente:
a) un raport întocmit de autoritãþile competente din statul primitor, cuprinzând informaþii cu privire la identitatea persoanelor care doresc sã adopte, capacitatea ºi aptitudinea lor de a adopta, situaþia lor personalã, familialã, materialã ºi medicalã, mediul social, motivele care îi determinã sã adopte un copil din România, precum ºi cu privire la copiii pe care ar putea sã-i primeascã spre adopþie; concluziile raportului vor fi susþinute prin documentele eliberate de autoritãþile competente din statul primitor;
b) certificatele de naºtere ºi cãsãtorie ºi actele de identitate ale persoanelor care doresc sã adopte, în copie legalizatã ºi însoþite de traducerea lor legalizatã în limba românã;
c) cazierele judiciare ale persoanelor care doresc sã adopte;
d) raport medical întocmit separat pentru fiecare adoptator;
e) actul din care sã rezulte cã existã garanþia cã adoptatul are posibilitatea sã intre ºi sã locuiascã permanent în statul primitor.
(2) Documentele prevãzute la alin.(1) lit. a), c), d) ºi e) vor fi prezentate în original ºi însoþite de traducerea legalizatã în limba românã.

Secþiunea a 3-a
Încuviinþarea adopþiei internaþionale de cãtre instanþã
Art. 46. – (1) Cererea de încuviinþare a adopþiei, însoþitã de documentele prevãzute la art. 43-45, se înainteazã de cãtre Oficiu instanþei judecãtoreºti.
(2) Prevederile capitolului VII se aplicã în mod corespunzãtor.
(3) Oficiul are obligaþia de a se asigura cã adoptatul va beneficia în þara strãinã de garanþiile ºi normele echivalente acelora existente în cazul unei adopþii naþionale; la pronunþarea asupra cererii de încuviinþare a adopþiei instanþa judecãtoreascã va avea în vedere ºi documentul care atestã îndeplinirea acestei obligaþii.
Art. 47. – Pe baza hotãrârii judecãtoreºti irevocabile de încuviinþare a adopþiei, Oficiul elibereazã, în termen de 3 zile de la data comunicãrii acesteia, un certificat care atestã cã adopþia este conformã cu normele Convenþiei de la Haga.
Art. 48. – Deplasarea adoptatului din România în statul de domiciliu al adoptatorului sau al familiei adoptatoare este posibilã numai atunci când hotãrârea de încuviinþare a adopþiei este irevocabilã. Adoptatul se deplaseazã numai însoþit de adoptator sau familia
adoptatoare, în condiþii de siguranþã corespunzãtoare nevoilor adoptatului.
Art. 49. – (1) Oficiul are obligaþia sã urmãreascã evoluþia copilului ºi a relaþiilor dintre acesta ºi pãrintele sau pãrinþii sãi adoptivi cel puþin doi ani dupã încuviinþarea adopþiei, prin intermediul autoritãþii centrale competente sau organizaþiei acreditate ori autorizate din statul de domiciliu al pãrinþilor adoptivi.
(2) În scopul îndeplinirii obligaþiei prevãzute la alin.(1), Oficiul trebuie sã solicite transmiterea de rapoarte trimestriale autoritãþii centrale competente sau organizaþiei acreditate ºi autorizate din statul primitor.
(3) În cazul în care, ulterior adopþiei internaþionale, adoptatorul sau familia adoptatoare îºi stabileºte domiciliul în România, urmãrirea evoluþiei copilului cade în sarcina Direcþiei în a cãrei razã teritorialã adoptatul îºi are domiciliul.

Capitolul V - Efectele adoptiei

Art. 50. – (1) Adopþia produce efecte numai de la data rãmânerii irevocabile a hotãrârii judecãtoreºti prin care a fost încuviinþatã.
(2) Prin adopþie se stabileºte filiaþia între adoptat ºi cel care adoptã, precum ºi legãturi de rudenie între adoptat ºi rudele adoptatorului.
(3) În momentul stabilirii filiaþiei prin adopþie, rudenia fireascã dintre adoptat ºi descendenþii sãi, pe de o parte, ºi pãrinþii sãi fireºti ºi rudele acestora, pe de altã parte, înceteazã, cu excepþia adopþiei prevãzute la art.20 lit. b), caz în care încetarea raporturilor de rudenie se aplicã numai în raport cu pãrintele firesc ºi rudele pãrintelui firesc care
nu este cãsãtorit cu adoptatorul.
(4) Impedimentul la cãsãtorie izvorât din rudenie existã, potrivit legii, atât între adoptat ºi descendenþii acestuia, pe de o parte, ºi rudele sale fireºti, pe de altã parte, cât ºi între adoptat ºi descendenþii acestuia, pe de o parte, ºi persoanele cu care a devenit rudã prin efectul adopþiei, pe de altã parte.
(5) Efectele adopþiei internaþionale, precum ºi efectele în cazul anulãrii adopþiei internaþionale asupra cetãþeniei adoptatului sunt cele prevãzute de Legea cetãþeniei române nr. 21/1991, republicatã, cu modificãrile ºi completãrile ulterioare.
Art. 51. – (1) Adoptatorul are faþã de copilul adoptat drepturile ºi îndatoririle pãrintelui firesc faþã de copilul sãu.
(2) În cazul în care adoptatorul este soþul pãrintelui firesc al adoptatului, drepturile ºi îndatoririle pãrinteºti se exercitã de cãtre adoptator ºi pãrintele firesc cãsãtorit cu acesta.
(3) Adoptatul are faþã de adoptator drepturile ºi îndatoririle de orice naturã pe care le are o persoanã faþã de pãrinþii sãi fireºti.
Art. 52. – (1) Adoptatorii vor informa copilul cã este adoptat, de îndatã ce vârsta ºi gradul de maturitate ale acestuia o permit.
(2) Adoptatorii ºi adoptatul au dreptul sã obþinã din partea autoritãþilor competente extrase din registrele publice al cãror conþinut atestã faptul, data ºi locul naºterii, dar nu dezvãluie în mod expres adopþia ºi nici identitatea pãrinþilor fireºti.
(3) Identitatea pãrinþilor fireºti ai adoptatului poate fi dezvãluitã înainte de dobândirea de cãtre acesta a capacitãþii depline de exerciþiu numai pentru motive medicale, cu autorizarea instanþei judecãtoreºti, la cererea oricãruia dintre adoptatori, a adoptatului, soþului sau descendenþilor acestuia ori a reprezentantului unei instituþii medicale sau
unui spital.
(4) Dupã dobândirea capacitãþii depline de exerciþiu, adoptatul poate solicita tribunalului în a cãrui razã teritorialã se aflã domiciliul sãu ori, în cazul în care el nu are domiciliul în România, Tribunalului Bucureºti, sã-i autorizeze accesul la informaþiile aflate în posesia
oricãror autoritãþi publice cu privire la identitatea pãrinþilor sãi fireºti.
(5) Instanþa citeazã Direcþia în a cãrei razã teritorialã se aflã domiciliul copilului, Oficiul, precum ºi orice altã persoanã a cãrei ascultare poate fi utilã pentru soluþionarea cererii ºi va putea admite cererea dacã, potrivit probelor administrate, constatã cã accesul la
informaþiile solicitate nu este dãunãtor integritãþii psihice ºi echilibrului emoþional ale solicitantului ºi dacã adoptatul în cauzã a beneficiat de consiliere din partea Direcþiei.
Art. 53. – (1) Adoptatul dobândeºte prin adopþie numele adoptatorului.
(2) Dacã adopþia se face de cãtre doi soþi ori de cãtre soþul care adoptã pe copilul celuilalt soþ, iar soþii au nume comun, adoptatul va purta acest nume. În cazul în care soþii nu au nume de familie comun, ei sunt obligaþi sã declare instanþei judecãtoreºti care încuviinþeazã adopþia, numele pe care adoptatul urmeazã sã-l poarte.
(3) Pentru motive temeinice, instanþa, încuviinþând adopþia, la cererea adoptatorului sau familiei adoptatoare ºi cu consimþãmântul copilului care a împlinit 10 ani, poate dispune schimbarea prenumelui copilului adoptat.
(4) În cazul adopþiei unei persoane cãsãtorite care poartã un nume comun în timpul cãsãtoriei, soþul adoptat poate primi în timpul cãsãtoriei numele adoptatorului, cu consimþãmântul celuilalt soþ acordat în faþa instanþei care încuviinþeazã adopþia.
(5) Pe baza hotãrârii judecãtoreºti irevocabile de încuviinþare a adopþiei, serviciul de stare civilã competent întocmeºte, în condiþiile legii, un nou act de naºtere al copilului, în care adoptatorii vor fi trecuþi ca fiind pãrinþii sãi fireºti. Vechiul act de naºtere se va pãstra,
menþionându-se pe marginea acestuia întocmirea noului act.

Micutul tau va cere mereu acelasi lucru interzis, daca nu ii oferi cateva argumente solide prin care sa iti justifici pozitia. Cum i le explici?

Capitolul VI - Incetarea adoptiei

Art. 54. – Adopþia înceteazã prin desfacere sau ca urmare a declarãrii nulitãþii acesteia.
Art. 55. – Adopþia se desface în cazul prevãzut la art.7 alin.(3) lit.a).
Art. 56. – (1) Adopþia este nulã, dacã a fost încheiatã în alt scop decât acela al ocrotirii interesului superior al copilului sau cu încãlcarea oricãror condiþii de fond sau de formã prevãzute de lege.
(2) Cu toate acestea, instanþa va putea respinge cererea de declarare a nulitãþii adopþiei, dacã va constata cã menþinerea adopþiei este în interesul celui adoptat.
Art. 57. - Acþiunea în declararea nulitãþii adopþiei aparþine oricãrei persoane interesate. Dupã dobândirea de cãtre adoptat a capacitãþii depline de exerciþiu, acþiunea aparþine numai acestuia.
Art. 58. – (1) Cauzele privind declararea nulitãþii adopþiei se judecã cu citarea:
a) adoptatorului sau, dupã caz, a familiei adoptatoare;
b) adoptatului care a dobândit capacitate deplinã de exerciþiu;
c) Direcþiei în a cãrei razã teritorialã se aflã domiciliul copilului sau, în cazul adopþiilor internaþionale, a Oficiului.
(2) Copilul care a împlinit vârsta de 10 ani va fi întotdeauna ascultat.
Art. 59. – (1) În situaþia încetãrii adopþiei ca urmare a declarãrii nulitãþii acesteia, adoptatul redobândeºte numele de familie avut înainte de încuviinþarea adopþiei.
(2) Pãrinþii fireºti ai copilului redobândesc drepturile ºi îndatoririle pãrinteºti dacã instanþa nu decide instituirea tutelei sau a altor mãsuri de protecþie specialã a copilului, în condiþiile legii.
Art. 60. – Hotãrârile judecãtoreºti privitoare la nulitatea adopþiei, rãmase irevocabile, se comunicã Oficiului de cãtre Direcþie, în vederea efectuãrii menþiunilor necesare în Registrul Naþional pentru Adopþii.

Capitolul VII - Dispozitii procedurale comune

Art. 61. – (1) Instanþele judecãtoreºti române sunt competente sã judece cererile prevãzute de prezenta lege dacã cel puþin una din pãrþi are domiciliul în România.
(2) Instanþele judecãtoreºti române sunt exclusiv competente sã judece procesele privind încuviinþarea deschiderii procedurii adopþiei interne, încredinþarea în vederea adopþiei ºi încuviinþarea adopþiei dacã cel ce urmeazã a fi adoptat are domiciliul în România ºi este cetãþean român sau strãin fãrã cetãþenie.
(3) Cererile prevãzute de prezenta lege sunt de competenþa tribunalului în a cãrui razã teritorialã se aflã domiciliul adoptatului. Cauzele pentru judecarea cãrora nu se poate determina instanþa competentã se judecã de Tribunalul Bucureºti.
(4) Cererile de deschidere a procedurii adopþiei interne, cererile de încredinþare a copilului în vederea adopþiei ºi cererile de încuviinþare a adopþiei se judecã în primã instanþã potrivit regulilor prevãzute de Cartea III – Dispoziþii cu privire la procedurile necontencioase din Codul de procedurã civilã, cu excepþiile prevãzute de prezenta lege.
(5) Hotãrârile prin care se soluþioneazã cererile prevãzute de prezenta lege nu sunt supuse apelului. Exercitarea recursului suspendã executarea.
Art. 62. – Cererile prevãzute la art. 61 alin.(3) sunt scutite de taxa judiciarã de timbru ºi se soluþioneazã cu celeritate.
Art. 63. – (1) Cererile prevãzute la art. 61 alin.(3) se soluþioneazã de complete specializate ale instanþei judecãtoreºti, în camera de consiliu, cu participarea obligatorie a procurorului. Prezentarea de cãtre Direcþie a raportului de anchetã socialã privind
copilul este obligatorie.
(2) Judecarea cererilor referitoare la deschiderea procedurii adopþiei interne a copilului se face cu citarea pãrinþilor fireºti ai copilului sau, dupã caz, a tutorelui ºi a Direcþiei în a cãrei razã teritorialã se aflã domiciliul copilului.
(3) Judecarea cererilor de încredinþare a copilului în vederea adopþiei interne, precum ºi a celor de încuviinþare a adopþiei se face cu citarea Direcþiei în a cãrei razã teritorialã se aflã domiciliul copilului, a Direcþiei în a cãrei razã teritorialã domiciliazã adoptatorul sau familia adoptatoare ºi a persoanei sau familiei adoptatoare.
(4) Judecarea cererilor de încuviinþare a adopþiei internaþionale se face cu citarea Direcþiei în a cãrei razã teritorialã se aflã domiciliul copilului, al persoanei sau familiei adoptatoare, precum ºi a Oficiului.
(5) Judecarea cererilor de încuviinþare a adopþiei prevãzute la art. 5 alin.(3) se face cu citarea adoptatorului sau a familiei adoptatoare ºi a adoptatului, iar judecarea cererilor de încuviinþare a adopþiei prevãzute la art.20 lit.b) se face cu citarea adoptatorului ºi a pãrinþilor fireºti ai adoptatului.
Art. 64. – (1) Instanþa poate administra orice probe admise de lege.
(2) La judecarea cererii referitoare la deschiderea procedurii adopþiei interne a copilului, precum ºi a cererii de încredinþare în vederea adopþiei, ascultarea copilului care a împlinit vârsta de 10 ani este obligatorie, iar la încuviinþarea adopþiei copilului care a împlinit vârsta de 10 ani i se va solicita consimþãmântul.
(3) Opinia copilului exprimatã la judecarea cererilor prevãzute de prezenta lege va fi luatã în considerare ºi i se va acorda importanta cuvenitã, avându-se în vedere vârsta ºi gradul acestuia de maturitate. În situaþia în care instanþa hotãrãºte în contradictoriu cu opinia exprimatã de copil, aceasta este obligatã sã motiveze raþiunile care au condus la
înlãturarea opiniei copilului.

Capitolul VIII - Registrul National pentru Adoptii

Art. 65. – (1) În scopul întocmirii ºi organizãrii la nivel naþional a evidenþei în materia adopþiei, Oficiul are obligaþia întocmirii ºi þinerii la zi a Registrului Naþional pentru Adopþii.
(2) Registrul conþine datele referitoare la adoptatorul sau familia adoptatoare, române ºi strãine, precum ºi cele referitoare la copiii pentru care a fost deschisã procedura adopþiei interne, pentru cei pentru care a fost pronunþatã o hotãrâre judecãtoreascã de încredinþare în vederea adopþiei, de încuviinþare a adopþiei sau de declarare a nulitãþii
acesteia.
Art. 66. – (1) În scopul întocmirii ºi organizãrii de cãtre Oficiu a evidenþei prevãzute la art.65, Direcþia în a cãrei razã teritorialã se aflã domiciliul copilului transmite Oficiului copii ale urmãtoarelor documente:
a) hotãrârea judecãtoreascã prin care s-a încuviinþat deschiderea procedurii adopþiei naþionale;
b) hotãrârea judecãtoreascã de încredinþare în vederea adopþiei;
c) hotãrârea judecãtoreascã de încuviinþare a adopþiei;
d) hotãrârea judecãtoreascã de declarare a nulitãþii adopþiei;
e) atestatul eliberat potrivit art. 19 alin. (2).
(2) Documentele prevãzute la alin.(1) se transmit în termen de 5 zile de la rãmânerea definitivã ºi irevocabilã a hotãrârii judecãtoreºti sau, respectiv, în termen de 5 zile de la data emiterii atestatului.
(3) Documentul prevãzut la alin.(1) lit. e) va fi însoþit de toate informaþiile cu privire la persoanele sau familiile pentru care s-a emis atestatul.

Capitolul IX - Dispozitii finale, tranzitorii si sanctiuni

Art. 67. – (1) Oficiul ia toate mãsurile ce se impun, conform prevederilor Convenþiei de la Haga, în vederea prevenirii câºtigurilor necuvenite, financiare sau de altã naturã, ce ar putea fi realizate cu prilejul adopþiei ºi descurajãrii oricãror practici contrare obiectivelor acestei convenþii ºi prezentei legi.
(2) Oficiul stabileºte o taxã unicã ºi fixã, determinatã pe baza costurilor maxime corespunzãtoare tuturor serviciilor aferente îndeplinirii procedurii adopþiei internaþionale, cu excepþia celor
reglementate în legi speciale.
(3) Taxa prevãzutã la alin.(2) este defalcatã pe categorii de cheltuieli ºi se aprobã prin hotãrâre a Guvernului.
(4) Plata taxei este efectuatã de cãtre adoptator sau familia adoptatoare prin transfer bancar cãtre Oficiu ºi autoritatea centralã ori organizaþia acreditatã sau autorizatã din statul de domiciliu al pãrinþilor adoptatori. Taxele percepute de Oficiu se fac venit la bugetul de stat în termen de 5 zile lucrãtoare de la încasarea lor.
Art. 68. – Sunt interzise donaþiile si sponsorizãrile, precum ºi oferirea de cãtre adoptator sau familia adoptatoare, în nume propriu sau prin persoane interpuse, în mod direct sau indirect, de orice foloase materiale necuvenite Oficiului, Direcþiilor implicate sau persoanelor fizice din cadrul instituþiilor publice implicate în procesul de adopþie.
Art. 69. – (1) Este interzisã participarea organismelor private în procedura adopþiei internaþionale desfãºuratã în România. Interdicþia se aplicã ºi membrilor sau personalului acestora, cu excepþia situaþiei în care au calitatea de adoptator.
(2) Autoritãþile române pot colabora în ceea ce priveºte adopþia internaþionalã cu organisme private care îºi desfãºoarã activitatea pe teritoriul statului primitor, numai dacã acestea sunt acreditate de statul respectiv ºi autorizate conform prevederilor art.43 alin.(3).
(3) În situaþia în care se constatã nerespectarea dispoziþiilor alin.(1) ºi (2), Autoritatea Naþionalã pentru Protecþia Drepturilor Copilului este obligatã sã solicite instanþei judecãtoreºti dizolvarea
persoanei juridice implicate.
(4) Serviciile ºi activitãþile ce pot fi derulate de cãtre fundaþii, asociaþii sau federaþii în cadrul procedurilor adopþiei naþionale se stabilesc prin hotãrâre a Guvernului.
Art. 70. – (1) Fapta pãrintelui sau a reprezentantului legal al unui copil de a pretinde sau primi, pentru sine sau pentru altul, bani ori alte foloase materiale în scopul adopþiei copilului se pedepseºte cu închisoare de la 2 la 7 ani ºi interzicerea unor drepturi.
(2) Cu aceeaºi pedeapsã se sancþioneazã ºi fapta persoanei care, fãrã drept, intermediazã sau înlesneºte adoptarea unui copil, în scopul obþinerii de foloase materiale sau de altã naturã.
Art. 71. – (1) Atestatul de persoanã sau familie aptã sã adopte, eliberat anterior intrãrii în vigoare a prevederilor prezentei legi, este valabil pentru o perioadã de un an de la data eliberãrii lui.
(2) Prevederile art. 21 se aplicã în mod corespunzãtor persoanelor sau familiilor prevãzute la alin.(1).
Art. 72. – (1) Cererile pentru încuviinþarea adopþiei aflate pe rolul instanþelor judecãtoreºti la data intrãrii în vigoare a prezentei legi se soluþioneazã potrivit dispoziþiilor legale în vigoare la data introducerii cererii.
(2) Persoanele ºi familiile care, la data intrãrii în vigoare a prezentei legi, aveau copii încredinþaþi în vederea adopþiei, vor putea introduce cereri pentru încuviinþarea adopþiei, care vor fi soluþionate potrivit dispoziþiilor Ordonanþei de urgenþã a Guvernului nr.25/1997 cu privire la regimul juridic al adopþiei, aprobatã cu modificãri prin Legea nr.87/1998, cu modificãrile ºi completãrile ulterioare.
(3) În toate celelalte cazuri, întreaga procedurã a adopþiei va trebui sã se conformeze dispoziþiilor prezentei legi.
(4) În scopul aplicãrii dispoziþiilor prezentei legi, Oficiul va renegocia acordurile bilaterale ºi multilaterale în domeniul adopþiei încheiate de România cu alte state, care vor fi publicate în Monitorul Oficial al României.
Art. 73. – În situaþia copiilor cu privire la care s-au fãcut comunicãri de cãtre comisiile pentru protecþia copilului în baza prevederilor Ordonanþei de urgenþã a Guvernului nr. 25/1997 privind
regimul juridic al adopþiei, aprobatã cu modificãri prin Legea nr. 87/1998, cu modificãrile ºi completãrile ulterioare, ºi aflaþi în evidenþa Comitetului Român pentru Adopþii la data intrãrii în vigoare a prezentei legi, dispoziþiile art.22-24 se aplicã în mod corespunzãtor.
Art. 74. – (1) În situaþia copiilor declaraþi judecãtoreºte abandonaþi în temeiul prevederilor Legii nr. 47/1993 cu privire la declararea judecãtoreascã a abandonului de copii, Direcþia are obligaþia
sã reevalueze împrejurãrile care au stat la baza stabilirii mãsurilor de protecþie pentru aceºti copii ºi sã întocmeascã planul individualizat de protecþie.
(2) Dacã planul individualizat de protecþie are ca finalitate reintegrarea copilului în familie sau în familia extinsã, Direcþia solicitã instanþei judecãtoreºti redarea exerciþiului drepturilor pãrinteºti sau, dupã caz, delegarea acestora membrilor familiei extinse unde copilul urmeazã sã fie plasat.
(3) Instanþa competentã sã soluþioneze cererile privind redarea sau, dupã caz, delegarea drepturilor pãrinteºti este tribunalul de la domiciliul copilului.
(4) Judecarea cererii se face cu citarea pãrinþilor sau, dupã caz, a membrilor familiei extinse, a Direcþiei în a cãrei razã teritorialã domiciliazã copilul ºi cu participarea obligatorie a procurorului. Cererea va fi însoþitã de raportul de anchetã socialã întocmit de Direcþia în a
cãrei razã teritorialã domiciliazã copilul.
Art. 75. – (1) Prezenta lege intrã în vigoare la 1 ianuarie 2005, cu excepþia prevederilor art.43 alin.(3), art.67 alin.(3), art.69 alin.(4) ºi art.77 care intrã în vigoare la 3 zile de la data publicãrii prezentei legi în Monitorul Oficial al României.
(2) Normele metodologice pentru aplicarea prevederilor art.43 alin.(3), art.67 alin.(3), art.69 alin.(4) ºi art.77 se elaboreazã de cãtre Autoritatea Naþionalã pentru Protecþia Copilului ºi Adopþie.
(3) La data intrãrii în vigoare a prezentei legi se abrogã urmãtoarele acte normative:
a) Ordonanþa de urgenþã a Guvernului nr. 25/1997 privind regimul juridic al adopþiei, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 120 din 12 iunie 1997, aprobatã cu modificãri prin Legea nr.87/1998, cu modificãrile ºi completãrile ulterioare;
b) Ordonanþa de urgenþã a Guvernului nr. 121/2001 pentru suspendarea temporarã a tuturor procedurilor referitoare la adopþiile internaþionale, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 633 din 9 octombrie 2001, aprobatã cu modificãri ºi completãri prin Legea nr. 347/2002, cu modificãrile ulterioare;
c) Hotãrârea Guvernului nr. 245/1997 cu privire la criteriile de autorizare a organismelor private care desfãºoarã activitãþi în domeniul protecþiei drepturilor copilului prin adopþie, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 112 din 5 iunie 1997;
d) orice alte dispoziþii contrare prezentei legi.
(4) La 3 zile de la data publicãrii prezentei legi în Monitorul Oficial al României, Partea I, se abrogã urmãtoarele acte normative:
a) Legea nr. 47/1993 cu privire la declararea judecãtoreascã a abandonului de copii, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 153 din 8 iulie 1993;
b) Hotãrârea Guvernului nr. 1315/2000 privind unele mãsuri pentru protecþia drepturilor copilului prin adopþie, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 678 din 19 decembrie 2000.
Art. 76. – Autorizaþiile emise de cãtre Comitetul Român pentru Adopþii în baza Hotãrârii Guvernului nr. 245/1997 cu privire la criteriile de autorizare a organismelor private care desfãºoarã activitãþi în domeniul protecþiei drepturilor copilului prin adopþie îºi înceteazã
valabilitatea de la data intrãrii în vigoare a prezentei legi.
Art. 77. – În termen de 30 de zile de la data publicãrii prezentei legi în Monitorul Oficial al României, Partea I, vor fi elaborate normele metodologice de aplicare a prezentei legi, care vor fi aprobate prin hotãrâre a Guvernului.

Aceastã lege a fost adoptatã de Parlamentul României, cu respectarea prevederilor articolului 75 ºi ale articolului 76 alineatul (1) din Constituþia României, republicatã.

Citeste si despre:

COMENTARII

Aplicatii recomandate de Copilul.ro

Povesti
&
Invatam animale
&
OK

Acest site foloseste cookies. Prin navigarea pe acest site, va exprimati acordul asupra folosirii cookie-urilor. Detalii aici

Inainte sa pleci,

Poti gasi informatii utile si in materialele urmatoare:


Urmareste-ne si primeste cele mai noi informatii pentru tine si copilul tau!

Creeaza cont! sau Urmareste-ne pe Facebook!

Trimite articolul catre prietenii tai

Poti baga cate mailuri vrei tu separate prin spatiu!

Trimite mesajul