Realul imbinat cu fantezia
In aceasta perioada deja apar deosebiri individuale intre copii din punctul de vedere al imaginatiei. Daca unii par ca au o imaginatie interminabila si foarte colorata, altii se rezuma la una saraca, fara extensii fanteziste, abia stapanind terenul realitatilor imediate si apropiate.
Primii dintre acestia creaza povestiri, inventii, etc. si pot manifesta o inclinatie pentru minciuna. Aici apare din nou discordanta dintre modalitatea de percepere a adultilor si cea a copiilor. Desi din punctul de vedere al parintilor ceea ce relateaza copilul este o minciuna, acesta din urma pur si simplu nu poate face diferenta intre fantezie si realitate si aparenta si adevar. El simte nevoia de a fi adevarat tot ce-si imagineaza.
Acest comportament al "minciunilor", insa, este trecator si - in mod normal -dispare de indata ce copilul ajunge sa constientizeze diferentele mai sus amintite.
