Urmareste-ne:
Get Adobe Flash player

 Carcotas sau fericit?

28 Februarie 2017

Carcoteala nu a facut niciodata casa buna cu fericirea. Oamenii carcotasi, pusi doar pe critica, bucurosi si multumiti de ei doar atunci cand descopera nodul din papura si petele din soare vad lumea ca printr-o pereche de ochelari ce distorsioneaza persoane, situatii, fapte. Gandesc negativ si trec adesea drept niste mari pesimisti. Problema lor nu este ca vad totul in negru pentru ca, de cele mai multe ori, remarca si aspectele pozitive, insa acestea palesc intotdeauna in ochii lor. Problema acestor persoane consta in faptul ca aleg sa se focuseze pe aspectele negative, vad gaura covrigului, partea goala a paharului si nici macar nu se pot abtine sa faca acest lucru de parca ar fi conditionati astfel.

Imagineaza-ti urmatoarea situatie: esti la mare, pe plaja, dimineata. Ce remarci mai intai? Frumusetea marii, briza racoroasa, senzatia nisipului sub talpi, zgomotul valurilor? Sau o cutie de suc ramasa pe plaja ori poate niste alge in apa sau lipsa umbrelelor de soare?

irina-petrea

Irina Petrea, psiholog si psihoterapeut

Cei “cablati” sa gandeasca negativ pot fi recunoscuti intotdeauna dupa cateva semne clare:

- intotdeauna vad partea proasta a lucrurilor; chiar daca remarca si niste aspecte pozitive, acestea vor fi intotdeauna umbrite de aspectele mai putin placute;

- chiar si cele mai mici neajunsuri si imperfectiuni sunt, in ochii lor, suficiente sa anuleze calitati minunate la alte persoane si aspecte pozitive valoroase in nenumarate situatii de viata;

- principalul lor subiect de discutie este critica; daca nu au nimic de criticat, se plang: de vreme, de viata, de politicieni si de orice alt lucru cu putinta;

- daca le prezinti un plan, o initiativa, un obiectiv si le dai ocazia sa isi spuna parerea, simt un adevarat deliciu in a face totul praf, aducand nenumarate argumente pentru care initiativa ta sau planul tau nu va functiona, mai curand decat sa discute despre ceea ce ar mege si cum ar putea fi imbunatatita ideea;

Descopera cat de importanta este joaca in aer liber pentru dezvoltarea sanatoasa a copilului!

- in general, nu sunt oameni cu initiativa, cei mai multi preferand sa stea deoparte si sa ii critice pe ceilalti, neomitand sa precizeze cum ar fi procedat ei mai bine;

- transforma orice esec in catastrofa si sunt in stare sa minimizeze orice succes, oricat de rasunator.

- au tendinta sa atribuie succesul altora pe seama norocului, sansei, relatiilor, banilor, favorurilor acordate mai curand decat pe seama unor calitati reale, talentului, efortului depus, perseverentei; cei mai multi dintre ei sunt oameni resentimentari;

- arareori se critica pe sine si pentru neajunsurile proprii exista intotdeauna motive bine intemeiate; prefera sa dea vina pe altii pentru greselile proprii si atunci cand acest lucru nu este cu putinta, dau vina pe soarta, pe karma, pe vreme, pe planul cosmic etc.

Cu totii cred ca am cunoscut cel putin o astfel de persoana. Privita din afara, este o fiinta dificila, greu de multumit, greu de suportat, uneori chiar rautacioasa, alteori doar pesimista. Privita insa din interior, o astfel de persoana vede lumea prin anumite filtre mentale care i-au fost implantate treptat in decursul copilariei, astfel incat acest mod de a privi lumea (si pe sine insusi in relatie cu lumea) ii devine trasatura specifica, a doua natura, de aceea, foarte greu mai poate fi schimbata (desi nu este chiar imposibil!).

Agresivitatea verbala a acestor persoane si focusul pe aspectele negative mascheaza de cele mai multe ori o profunda nemultumire de sine, rezultat al unei imagini de sine nefavorabile, adesea nerealist de nefavorabila. De aici si lipsa increderii in sine si a initiativei de actiune. Se multumesc sa aplice principiul “daca nu ma implic, nu pot gresi, deci nu pot fi criticat” si prefera sa ii critice pe ceilalti pentru ca acest lucru le diminueaza sentimentul de inferioritate. Sunt de multe ori oameni profund resentimentari, iar criticismul care ii caracterizeaza nu este intotdeauna expresia pesimismului, ci mai degraba o expresia propriilor complexe si frustrari.

Copiii criticati adesea de parintii lor pot lesne ajunge sa se transforme in astfel de persoane carcotase prin puterea exemplului, dar, mai ales, prin faptul ca propria lor incredere in sine este atat de erodata, incat nu mai au curajul sa mai faca ceva. Propria lor imagine de sine este atat de nefavorabila, incat orice nou esec este devastator, lovind suplimentar o imagine de sine si asa fragile, prin urmare, se protejeaza aplicand strategia evitarii pana cand ajung sa devina indivizi pasivi.

Unii parinti considera ca fac bine atunci cand isi critica copiii, acestia vazand in critica un soi de provocare, iar raspunsul dorit de parinti ar fi ca pruncii lor sa se ambitioneze si sa ridice manusa aruncata. Chiar daca uneori, in mod exceptional, se intampla acest lucru, de cele mai multe ori rezultatul este exact opusul a ceea ce isi doresc parintii.

Daca in mod frecvent analizam o anume situatie sau persoana din perspectiva neajunsurilor sale, ajungem treptat sa nu mai vedem nimic altceva la respectiva situatie sau persoana in afara de defecte, de ceea ce nu merge bine. Un parinte care isi critica fiul sau fiica ajunge sa nu mai vada in respectivul copil niciuna din calitatile sale, ci doar ceea ce il deranjeza. Acest fenomen de atentie selectiva functioneaza ca o “vedere tunel” si afecteaza grav relatia cu propriul copil, imaginea de sine si increderea in sine a copilului (pentru care noi, parintii lui functionam ca niste oglinzi strambe ce il reflecta intr-un mod hidos), dar, lucru inca si mai grav, va conditiona modul de gandire a copilului pe mai departe in viata. Copilul va deprinde fara sa isi dea seama acest stil negativist de a percepe realitatea, de a gandi, de a simti si de a se comporta, mentinandu-l captiv in aceasta bucla tragica ce il va afecta (foarte posibil) toata viata, diminuandu-i sansele de a trai in mod plenar, autentic, fericit. Cu alte cuvinte, carcotasii se “fabrica”, ei nu se nasc astfel, iar calitatea vietii lor are de suferit. In plus, sunt persoane percepute ca fiind nesuferite si rautacioase, dificile si, in general evitate.

Ce putem face pentru a fi mai fericiti si pentru a ne invata copiii sa gandeasca pozitiv si sa fie fericiti la randul lor?

1. Nu te mai compara cu alte persoane si nu ii mai compara nici pe copii cu alti copii. De cele mai multe ori cand facem acest lucru, comparatia este nefavorabila. Oscar Wilde spunea ca ori de cate ori se simte nefericit, ii este suficient sa se gandeasca la alte persoane aflate in situatii inca si mai rele decat a sa pentru a se simti de indata mult mai bine. De aici decurge urmatoarea regula:

2. Fii recunoscator pentru ceea ce ai si invata-i si pe copii sa fie recunoscatori. A te bucura de lucrurile marunte, de sanatate, de prieteni, de tot ceea ce luam adesea ca pe un dat ce ni se cuvine inseamna sa ne readucem aminte de tot ceea ce este bun in viata noastra si asta ne ajuta sa fim fericiti.

3. Priveste intr-un mod pozitiv orice eveniment sau situatie. Aceasta inseamna sa reinterpretam modul in care percepem lucrurile. De pilda, ploua si ne enervam pentru ca traficul din oras va fi de cosmar. Deja ne simtim nervosi chiar mai inainte de a ne sui in masina. Daca insa ne gandim la ploaie ca la un fenomen natural banal sau, inca si mai bine, ca la un fenomen natural foarte util pentru agricultura, pentru rezervele de apa, atunci “traficul de cosmar” din oras devine un mic inconvenient. Ne-ar fi mai bine daca ar fi seceta si am avea restrictii de apa? Restrictiile acestea ne-ar imbunatati traficul? Nici intr-un caz. Cauta daca vrei chiar si cu lumanarea aspectele pozitive la oameni, fapte, situatii.

4. Observa partea buna a lucrurilor la orice persoana si in orice situatie negativa. De pilda, copilul nostru nu s-a pregatit suficient de bine pentru un test si a luat o nota foarte mica. Partea buna a lucrurilor este ca va fi fortat astfel sa invete din nou si sa isi insuseasca acele cunostinte. Daca ar fi luat o nota de trecere (un cinci sau un sase), cu singuranta nu ar mai fi depus nici cel mai mic efort sa invete mai bine si ar fi ramas cu lacune la material respectiva. La prima admitere la facultate, cu multi ani in urma, am picat cu nota foarte mare fiind printre primii “sub linie”. Mi-am spus atunci “decat sa fiu ultima admisa anul acesta, mai bine sa fiu prima admisa la anul”. Zis si facut. Succesul si bucuria au fost mult mai de durata decat tristetea primului esec.

5. Relativizeaza succesul si esecul. Nimic nu este definitiv, totul curge, totul este in schimbare. Chiar daca pare o idee mai degraba filosofica, ea poate fi aplicata cat se poate de practic. Putem pierde ocazii, dar altele vin. Nici potopul nu a durat o vesnicie, pana la urma ploaia s-a oprit, soarele a stralucit si apele s-au retras. In viata, nici bucuria, nici tristetea nu sunt definitive. Uneori esti pe val, alteori sub val. Nu poti avea doar succese, tot asa cum nu poti avea doar esecuri.

6. Schimba-ti singur starea. Este o tehnica foarte utila si usor de aplicat. Fiecare stie ce il ajuta sa se simta bine (cu conditia de a nu-i prejudicia pe altii!): muzica, plimbarea, interactiunea cu un animal de companie, un joc, o carte buna, un film, evocarea unor amintiri fericite sau situatii comice. De indata ce ne vom gandi la lucruri placute sau amuzante si vom face ceea ce ne place, ne bucura, ne relaxeaza, ne vom simti mai bine. Aceasta nu inseamna ca ne amagim, nu este vorba de gandire magica – “ascult muzica si esecul la examen a disparut”. Nici pe departe. Inseamna doar ca refuz sa ma balacesc in propria nefericire, disperare sau furie, ca exercit controlul asupra starilor mele emotionale ceea ce imi va schimba modul in care gandesc, evaluez situatia si ma repliez, adica voi actiona si ma voi comporta. Unii prefera sa isi amorteasca starea de tristete cu alcool sau sa distruga la furie lucruri, insa atunci cand se trezesc sau au terminat de distrus ce au nimerit in jurul lor, starea lor este una inca si mai proasta decat inainte, la tristetea sau furia de dinainte adaugandu-se rusine, regrete si poate chiar fapte care le agraveaza situatia initiala (de pilda, au comis un accident de masina in stare de ebrietate sau si-au fracturat mana in timp de spargeau lucruri de furie).

7. Tine un jurnal al lucrurilor pozitive. Pentru ca sa te bucuri de diversitate si sa privesti lumea intr-un mod pozitiv, gandeste-te in fiecare zi la cel putin trei lucruri pe care le apreciezi la fiecare dintre persoanele la care tii. Apoi, fa acelasi lucru cautand sa vezi cel putin trei calitati la fiecare dintre persoanele care ti se par nesuferite. Poti face acelasi lucru si in ceea ce te priveste pe tine, iar ca parinte, gandeste-te in fiecare zi la cel putin cateva calitati pe care le apreciezi la copilul tau si pentru care te simti fericit si privilegiat ca esti parintele lui.

Acest articol face parte din Campania “Fetitele Powerpuff - Un copil increzator schimba lumea mai usor”, campanie derulata de Cartoon Network. Campania isi propune sa sustina cultivarea increderea in sine a copiilor prin descoperirea trasaturilor si aptitudinilor proprii. Episoade noi din “Fetitele Powerpuff” pot fi urmarite de luni pana vineri, de la ora 15.45, numai la Cartoon Network.

*** Articol scris de Irina Petrea, psiholog si psihoterapeut

Citeste si despre:

COMENTARII

Aplicatii pentru copii

DESCARCA
DESCARCA
OK

Acest site foloseste cookies. Prin navigarea pe acest site, va exprimati acordul asupra folosirii cookie-urilor. Detalii aici

Inainte sa pleci,

Poti gasi informatii utile si in materialele urmatoare:


Urmareste-ne si primeste cele mai noi informatii pentru tine si copilul tau!

Creeaza cont! sau Urmareste-ne pe Facebook!

Trimite articolul catre prietenii tai

Poti baga cate mailuri vrei tu separate prin spatiu!

Trimite mesajul