Ozana Barabancea a avut o copilarie dureroasa si a suferit enorm! Foarte putine persoane stiu despre drama artistei! Ozana Barabancea si-a pierdut mama pe cand ea avea doar 14 ani.
”La 14 ani, am fugit de acasa si am petrecut seri intregi la Opera! Cu pretul vietii, mama mi-a dat sansa sa fac muzica! Sa il cunosc pe Bach, pe Chopin, pe Beethoven!”, povesteste soprana.
Solista a povestit pe pagina sa de socializare despre despartirea prematura de mama ei, femeia care "cu pretul vietii" a facut tot posibilul ca fiica ei sa isi indeplineasca visul de a deveni artista.
"Cu pretul vietii! Cand aveam 12 ani mama mea a cazut la pat! Eram in clasa a sasea A, la scoala generala 19, si la scoala de Arta nr. 4 langa casa. Studiam pianul. Mama m-a trimis la ore de pian si prima mea profesoara, doamna Hamza, m-a parasit, plecand in strainatate. Am suferit enorm. Am plans pentru ca-mi era dor de ea. Am trecut pe la multi profesori, unii mai dedicati decat altii, profesori care m-au invatat multe. Dar la varsta de 12 ani, odata cu schimbarile fiziologice din viata unui copil am inceput sa ma las pe tanjeala! Studiam din Paste in Craciun. Mama ma implora, zacand in pat, sa ii cant. Eu nu voiam, rebela refuzam, desi imi placea cum cant!”.
Mama i-a cumparat pianul: ”Era un pian superb cu coada, de renume, cu placa de bronz, dar profesorii m-au dat afara din scoala. Mama s-a ambitionat, s-a imbracat in rochia ei de matase albastra cu guler alb brodat, eleganta ca o regina, si a batut la usa domnului director al scolii nr. 4, ca sa ii mai dea o sansa fiicei sale rebele, pentru ca ea, mama, credea in potentialul meu!”, a mai adaugat Ozana. Soprana a muncit enorm ca sa fie reprimita la scoala.
”S-a adunat comisia intr-o saptamana, timp in care am studiat zilnic, cu sora mea alaturi, cu mama bolnava in holul mare intinsa pe pat din cauza bolii. Bunica facea de mancare si imi spunea: cand vei fi mare intr-o societate si vei canta toti te vor admira, vei fi deosebita, vei fi artista. M-au convins! Am cantat impecabil si am reintrat la cursurile de pian principal al scolii nr. 4!”.
Un an mai tarziu, mama ei se stingea din viata: ”Rodica Barabancea a plecat la Domnul, lasandu-mi un gol imens in suflet, un sentiment de dor si un sentiment de ciuda, ca nu mai pot sa ii mai cant, sa ma incurajeze, sa ma sustina, sa ma certe! Am fost repartizata la profesoara Nicole Veturia, care si ea m-a parasit, plecand in America!...Plangeam si cantam incercand sa imi potolesc dorul de mama! Mama! O femeie frumoasa, ingrijita, ambitioasa, altruista, bruneta, sotie de director, harnica, gospodina, admirata de Jean Gabin pe aeroportul din Paris, plina de carisma, credincioasa, mama, Rodica Barabancea, mi-a dat o paine in mana: muzica!”.
Sursa: https://www.click.ro/
Pentru mai multe articole interesante, urmareste-ne pe pagina de Facebook Copilul.ro
