Subiectul legat de presupusa renuntare a lui Betty Salam la custodia copilului continua sa provoace reactii puternice in mediul online. In timp ce multi internauti au criticat-o dur pe artista, Mihaela Moise a intervenit public si a transmis un mesaj ferm, in care condamna valul de comentarii negative.
Intr-un clip postat pe retelele de socializare, aceasta a atras atentia asupra faptului ca oamenii judeca rapid fara sa cunoasca adevarul. Ea a subliniat ca multe dintre reactii sunt bazate pe prejudecati si pe standarde diferite aplicate mamelor.
Mihaela Moise a criticat ipocrizia celor care vorbesc despre egalitate in cuplu, dar nu accepta ideea ca un copil poate locui cu tatal fara ca mama sa fie considerata „mai putin mama”.
Critici dure la adresa celor care o judeca pe artista
In mesajul sau, Mihaela Moise a explicat ca situatia nu este atat de simpla precum pare din exterior. Ea a subliniat ca faptul ca un copil locuieste cu tatal nu inseamna abandon sau lipsa de implicare din partea mamei.
Aceasta a mentionat ca Betty Salam are o cariera care implica deplasari si evenimente, iar astfel de aspecte pot influenta deciziile legate de cresterea copilului.
Totodata, Mihaela a atras atentia asupra faptului ca multi dintre cei care critica cer, de fapt, implicare egala din partea tatilor in viata de zi cu zi a copilului, dar nu accepta ideea ca un tata poate deveni parintele principal.
„Toate mamicile astea cu super puteri au inceput sa comenteze”
Mihaela Moise a avut un mesaj direct pentru cei care au ales sa judece situatia fara sa o inteleaga. Ea a subliniat ca nimeni nu poate sti cu adevarat ce este mai bine pentru copilul altuia.
In opinia ei, fiecare parinte ia deciziile in functie de contextul personal si de nevoile copilului, iar criticile venite din exterior sunt adesea nejustificate.
Pentru a-si sustine punctul de vedere, aceasta a oferit si exemple din propria viata, explicand ca uneori copiii pot prefera sa petreaca mai mult timp cu unul dintre parinti, fara ca acest lucru sa fie o problema.
Mesajul sau s-a incheiat cu un apel clar la mai multa empatie si mai putine judecati, subliniind ca rolul de parinte nu este definit de opiniile celor din jur, ci de implicarea reala in viata copilului.
