Sfantul Apostol Toma, unul dintre cei doisprezece ucenici ai Mantuitorului Iisus Hristos, ramane una dintre cele mai profunde si puternice figuri ale credintei crestine. Numele sau, „Toma”, deriva din aramaica – te’oma, insemnand „geaman”, iar in limba greaca apare ca Didymos. Desi in traditia populara este adesea numit „Toma necredinciosul”, adevarata sa pilda este una a credintei sincere, profunde si traite in mod autentic, nu a necredintei.
Originea si Misiunea Apostolica
Originar din Galileea, Sfantul Toma a fost chemat la apostolie de insusi Hristos, alaturandu-se celorlalti unsprezece ucenici. Dupa Pogorarea Duhului Sfant, Toma a plecat sa raspandeasca Evanghelia, calatorind pana in indepartata Indie, unde a predicat inflacarat, a botezat, a intemeiat biserici si a hirotonit preoti si episcopi.
Potrivit traditiei, el a convertit la crestinism femei de neam nobil, precum Tertiana si Migdonia, sotiile unor mari principi indieni, fapt care i-a adus ura clasei conducatoare. In cele din urma, a fost osandit la moarte de printul Smideu, fiind ucis cu sulita de cinci soldati, in localitatea Calamina (Mylapore), aproape de actualul oras Madras. Moastele sale au fost mutate la Edessa in anul 165.
Toma „necredinciosul” – o intelegere gresita
Evanghelia dupa Ioan ne relateaza cunoscuta scena in care Apostolul Toma declara:
„Daca nu voi vedea, in mainile Lui, semnul cuielor si daca nu voi pune degetul meu in semnul cuielor si daca nu voi pune mana mea in coasta Lui, nu voi crede.” (Ioan 20, 25)
Insa Toma nu s-a indoit de Invierea Domnului, ci de modul in care Fiul lui Dumnezeu Se arata in trupul Sau transfigurat. El nu putea intelege cum Hristos, Cel mort pe Cruce, putea fi in acelasi timp prezent in fata sa, intr-un trup care biruise moartea, dar purta semnele suferintei.
Sfantul Chiril al Alexandriei explica acest moment astfel:
„Toma nu spune ca nu crede in Inviere, ci ca nu poate intelege cum un trup indumnezeit mai poate fi vazut si atins.”
Prin aceasta intalnire directa, Hristos nu il mustra, ci il cheama la o credinta mai adanca, spunand:
„Adu degetul tau incoace si vezi mainile Mele... si nu fii necredincios, ci credincios.” (Ioan 20, 27)
In acel moment, Toma rosteste una dintre cele mai profunde marturisiri de credinta:
„Domnul meu si Dumnezeul meu!” (Ioan 20, 28)
Intelesul teologic al aratarii catre Toma
Aceasta intamplare nu este doar o relatare despre indoiala si convingere, ci despre natura umana si divina a lui Hristos. Dupa Inviere, Hristos nu Se arata ca un spirit fara trup, ci pastreaza urmele Rastignirii, dovedind ca trupul Sau omenesc nu a fost desfiintat, ci transfigurat.
Aceasta este si esenta cantarii pascale din Duminica Tomei:
„Neparasind sanurile pamantesti, Te-ai aratat pe pamant purtator de trup.” (Penticostar, 1912)
Sfantul Toma – Apostol al sinceritatii si al credintei lucratoare
Modelul oferit de Sfantul Apostol Toma este unul profund uman si actual. Nu este vorba despre indoiala in sensul respingerii credintei, ci despre cautarea adevarului pana la capat. El nu se multumeste cu o credinta superficiala, ci cere convingere personala, experienta directa, atingere, traire. Iar Hristos raspunde acestei sinceritati cu descoperire si luminare.
Rugaciune catre Sfantul Apostol Toma
Sfinte Apostole Toma, luminator al celor ce se indoiesc, mijloceste pentru noi inaintea Tronului Ceresc!
Tu, care ai cautat adevarul cu toata inima si ai marturisit pe Hristos Cel Inviat zicand: „Domnul meu si Dumnezeul meu!”, intareste-ne si pe noi, pacatosii, in credinta cea adevarata.Roaga-te pentru noi, cei slabi si impovarati, ca prin harul tau sa primim lumina cunoasterii lui Hristos, curaj in incercari si dragoste neclintita fata de Adevar.
Ocroteste-ne de indoieli, de caderi si de rataciri, si calauzeste-ne pasii pe calea mantuirii. Ajuta-ne sa rostim si noi, cu inima curata: „Domnul nostru si Dumnezeul nostru!”
Amin.
Praznuirea Sfantului Apostol Toma are loc in calendarul ortodox in fiecare an pe 6 octombrie, iar Duminica Tomei, prima duminica dupa Pasti, este o zi inchinata in mod special acestui moment de intarire a credintei.
Sursa: crestinortodox.ro
