Toata lumea ii stie: mici, albastri, veseli si purtatori de nostalgie – Strumfii. Dar ceea ce multi nu stiu este ca, in spatele fiecarei colectii de strumfi adunati cu grija pe o etajera de copil, se ascunde o poveste demna de un maraton prin supermarketuri, cu parinti in rolul principal si cu o doza sanatoasa de... frustrare la casa.
Totul incepe cu o campanie aparent inocenta: „Colecteaza toti strumfii – unul la fiecare cativa zeci de lei cheltuiti!”. Suna simplu, nu? Gandeste-te din nou.
Un inceput promitator... si o continuare nervoasa
In prima saptamana, copilul primeste primii doi-trei strumfi si deja are planul gata: „Mami, vreau toata colectia!”. Parintele zambeste si spune: „Sigur, o sa-i adunam!”. Dar nu stie ce urmeaza.
Curand, cumparaturile nu mai sunt despre nevoile casei, ci despre strategiile de adunat puncte. Se cumpara hartie igienica la bax, biscuiti pe care nimeni nu-i mananca, pateuri in exces, doar-doar se mai atinge pragul magic de inca un strumf. Iar cand lista e plina, cosul doldora si copilul asteapta entuziasmat langa casa de marcat, intervine doamna de la casa.
Doamna de la casa – gardianul strumfilor
Cu o precizie de ceas elvetian, doamna analizeaza bonul:
„Ati facut 198 de lei, va revin 2 strumfi.”
„Dar am vazut ca ceilalti clienti nu i-au luat, se poate sa-mi dati si pe aceia?”, intreaba parintele cu speranta.
Raspunsul vine taios: „Nu. Regulamentul e clar.”
In spatele parintelui, o alta clienta tocmai refuza pachetul promotional: „Nu-mi trebuie, copii mei sunt mari.” Strumfii ei sunt lasati pe tejghea ca niste jucarii abandonate, dar tot nu pot fi „transferati” parintelui care mai are nevoie de 7 personaje pentru a completa familia strumfeasca.
Alergatul de la un magazin la altul – noul sport de weekend
Asa incepe maratonul. Parintii devin atleti de ocazie, alergand de la un magazin la altul in speranta ca poate, poate, alta doamna de la casa va fi mai „intelegatoare”. Se fac schimburi intre parinti, grupuri pe Facebook, anunturi:
„Dau 2 Strumfi Strengari pentru un Strumf cu Ochelari!”
Unii ajung sa comande din greseala aceleasi produse in dublu exemplar doar pentru a obtine inca un strumf. Altii incearca sa negocieze direct cu angajatii magazinului, in soapta, ca niste colectionari de arta rare.
Final fericit... sau nu?
Cand in sfarsit colectia e completa, copilul e in culmea fericirii. Dar parintele e epuizat. A invatat orarul casierelor mai bine decat orarul de la munca. Stie in care magazin stocul de strumfi e pe terminate si care doamna „se mai indupleca uneori”.
Dar efortul pare ca a meritat. Pana la urmatoarea campanie promotionala, cand probabil va trebui sa adune dinozauri, mini-masinute sau oua surpriza cu personaje licentiate.
Strumfii nu sunt doar o colectie. Ei sunt o aventura moderna pentru parinti, un test al rabdarii si al perseverentei. Sunt dovada ca dragostea parintilor poate alerga kilometri intregi doar pentru o figurina de 4 cm inaltime.
Si, cine stie? Poate data viitoare, doamna de la casa va zice:
„Hai, luati-l si pe acesta, ca mi-e mila de voi...”
