Copiii cu dispraxie: semne timpurii, diagnostic si varsta la care apare

Dispraxia, cunoscuta si ca tulburare de dezvoltare a coordonarii (DCD – Developmental Coordination Disorder), este o tulburare neurologica care afecteaza abilitatea copilului de a planifica si executa miscari voluntare coordonate. Aceasta afectiune nu influenteaza inteligenta, dar poate avea un impact semnificativ asupra vietii scolare, sociale si emotionale a copilului. Identificarea timpurie si interventia adecvata sunt esentiale pentru dezvoltarea armonioasa a copilului.

Ce este dispraxia si cum se manifesta

Dispraxia reprezinta dificultatea copilului de a coordona miscari complexe sau secvente de miscari, ceea ce afecteaza activitatile de zi cu zi si invatarea unor abilitati motorii. Copilul poate avea probleme la:

• Activitati fine: scris, desen, colorat, folosirea tacamurilor, butonarea hainelor, legarea sireturilor.

• Activitati grosiere: alergat, sarit, catarat, prinderea mingii sau jocuri de echipa.

• Secvente de miscari: imbracat, mers pe bicicleta, jocuri ritmate, dans.

Tulburarea poate fi mai vizibila atunci cand copilul trebuie sa combine mai multe miscari sau sa urmeze instructiuni complexe.

Semnele dispraxiei la copii

Semnele difera in functie de varsta si severitatea afectiunii:

La copiii mici (2-5 ani)

• intarzieri in deprinderile motorii de baza (merg greu, se dezechilibreaza frecvent, cad des),

• dificultati in folosirea tacamurilor sau a obiectelor mici,

• evitarea jocurilor care implica coordonare (prins mingea, catarat),

• frustrari frecvente si refuz de activitati fizice,

• intarzieri in invatarea imbracatului sau a altor activitati independente.

La prescolari si scolari (5-12 ani)

• scris greu de citit, lent sau cu forma neclara,

• probleme in desen, pictura sau activitati manuale,

• coordonare slaba la sporturi si jocuri de grup,

• dezorganizare si pierdere frecventa a obiectelor,

• dificultati in invatarea corecta a mersului pe bicicleta sau a altor abilitati complexe,

• emotivitate accentuata, timiditate, lipsa increderii in sine.

Semne secundare emotionale si sociale

• anxietate sau frustrare crescuta in situatii care cer coordonare,

• evitare a activitatilor sociale sau sportive,

• comparare negativa cu colegii sau frati,

• dorinta de a fi ajutat permanent, chiar si in sarcini simple.

De la ce varsta poate fi identificata dispraxia

• Primele semne pot fi observate in jurul varstei de 2 ani, mai ales cand copilul are dificultati in deprinderile motorii de baza.

• Diagnosticul formal se poate face in general intre 4-6 ani, cand dificultatile devin evidente la gradinita sau in scoala primara.

• Este recomandata evaluarea de catre pediatru, neurolog pediatru, kinetoterapeut sau terapeut ocupational, pentru un diagnostic precis si plan de interventie.

Cauze si factori de risc

Dispraxia nu este cauzata de inteligenta scazuta sau lipsa educatiei, ci are origini neurologice. Factorii asociati includ:

• dezvoltare neurologica atipica,

• nastere prematura,

• complicatii la nastere,

• antecedente familiale de tulburari motorii sau de invatare.

Sfaturi ale specialistilor pentru parinti

1. Observatie si documentare

• Urmareste evolutia motorie si compar-o cu etapele normale pentru varsta copilului,

• Noteaza dificultatile aparute in activitatile zilnice, pentru a le prezenta specialistului.

2. Interventie timpurie

• Terapia ocupationala ajuta copilul sa invete strategii pentru a realiza activitatile zilnice cu succes,

• Terapia fizica poate imbunatati forta, echilibrul si coordonarea,

• Psihologul poate sprijini gestionarea frustrarii si dezvoltarea increderii in sine.

3. Activitati practice si jocuri acasa

• Jocuri cu mingi, sarituri, catarari, dans, jocuri de echipa adaptate nivelului copilului,

• Activitati de arta: pictura, desen, modelaj, taierea cu foarfeca,

• Exercitii simple de coordonare si echilibru, efectuate regulat si cu rabdare.

4. Sprijin in scoala

• Informarea profesorilor despre dificultatile copilului, pentru a adapta cerintele si a evita comparatiile,

• Folosirea instrumentelor ajutatoare: creioane mai groase, linii ghid, tastatura daca scrisul de mana este dificil.

5. Rabdare si incurajare

• Laudati fiecare progres, oricat de mic,

• Evitati criticile sau comparatiile cu alti copii,

• Oferiti oportunitati de succes pentru a creste increderea copilului.

Cand sa cauti ajutor specializat

Este recomandat sa consulti un specialist daca copilul:

• are intarzieri semnificative in deprinderile motorii pentru varsta sa,

• intampina dificultati persistente la activitati simple de zi cu zi,

• se frustreaza excesiv sau evita activitati fizice,

• intampina dificultati sociale legate de lipsa coordonarii.

Dispraxia nu este un semn de lipsa de inteligenta, ci o tulburare a coordonarii motorii care necesita rabdare, interventie timpurie si sprijin constant. Cu ajutorul specialistilor, al jocului si al activitatilor practice, copilul poate invata strategii eficiente, isi poate creste increderea in sine si poate duce o viata activa si echilibrata.

 

Foto: freepik.com