Aseara, mi-am pierdut rabdarea. In timp ce luai cina, te jucai cu mancarea si radeai cu gura plina si dadeai din cap intr-o parte si alta, astfel incat coditele tale lungi sa se invarteau in orez si sos.
Poate ca a fost din cauza somnului insuficient pe care l-am avut in noaptea precedenta...
Poate ca a fost faptul ca ti-am spus in repetate randuri (frumos) sa nu-ti mai bagi parul in mancare...
Poate ca mizeria a fost cea care a declansat totul. Orice ar fi fost, mi-am pierdut rabdarea. M-am ridicat si am smuls elasticele din parul tau si ti-am desfacut coditele, lasandu-ti parul sa se afunde si mai mult in mizerie.
„Bine, umple-te de mizerie, daca asta iti doresti”, am exclamat pe un ton rastit, in timp ce iti desfaceam nervoasa parul.
Imediat, am simtit regret si rusine pentru ca am clacat. Privirea uluita si dureroasa de pe fata ta aproape ca m-a omorat.
„Au, mami, m-ai tras de par!”, mi-ai spus aproape plangand.
Stiu ca nu te-a durut foarte tare, pentru ca elasticele nu erau foarte stranse, dar mi-am dat seama ca ai fost mai mult ranita si speriata de ceea ce am facut. Ti-am aranjat in tacere parul si ti-am schimbat farfuria cu una cu fructe, gandindu-ma cum sa-mi repar greseala.
Acum mancai in liniste, fara sa te joci, iar cand ai terminat, ai spus timid „媽媽,我吃完了”, adica „Mama, am terminat”, in chineza. Pentru ca stii cat de entuziasmata sunt cand imi vorbesti in chineza.
Mi s-a frant inima. Te-am luat in brate si te-am strans tare. Am simtit cum corpul tau il imbratisa pe al meu, de parca tanjeai un soi de aprobare ca totul este in regula.
Am crescut intr-o familie in care adultii nu isi cereau scuze. Chiar daca erau vinovati, nu recunosteau niciodata acest lucru in fata copiilor.
Sunt departe de a fi o mama perfecta, dar vrea sa intrerup acest ciclu toxic pentru tine! Asa ca am spus:
„Imi pare rau ca te-am tras de par mai devreme. Mi-am pierdut rabdarea. Voi incerca sa respir adanc si sa vorbesc cu blandete data viitoare”.
Mi-ai mangaiat obrazul si mi-ai raspuns:
„Imi pare rau ca ma jucam cu mancarea”.
Imi venea sa plang. Nu ma asteptam sa spui asta, dar ai fost atat de matura si ai inteles de unde a venit izbucnirea mea. Si amandoua ne-am recunoscut cu adevarat greselile.
Ti-am soptit la ureche: „Te iubesc”.
Iar tu ai zambit in cele din urma si mi-ai soptit inapoi: „Te iubesc mult, mami”. ❤️
Pentru mai multe articole interesante, urmareste-ne pe pagina de Facebook Copilul.ro
