Sunt convinsa ca toate cele care ne-am dorit sa fim mame, stiam ca viata ni se va schimba, stiam ca vom fi obosite, dar nu aveam idee despre cat de mare va fi oboseala pe care o vom resimti. Si nu numai ca suntem epuizate fizic, dar suntem si mental.
Ieri nu am putut face nimic, nu m-a lasat constiinta. Am vrut sa-i spun fiicei mele, cu o voce energica sa taca din gura. Dar am tras aer profund in piept si am magaiat-o pentru a nu mai plange....
Dar, de asemenea, am stat in camera de zi cand a adormit (moment pe care l-am apreciat foarte mult) si m-am gandit la ceea ce vreau sa fac. Si nu mi-am dorit decat sa dorm, sa ma uit la TV, sa-mi verific mobilul sau, pur si simplu, sa stau intinsa pe pat si sa ma uit pe tavan.
Dar nu pot pentru ca trebuie sa profit de acel moment pentru a face alte lucruri, cum ar fi curatenie in bucatarie, spalarea podelei, pentru ca acum se taraste, trimiterea unor e-mailuri pe care am amanat pentru ca nu am putut scrie. Inevitabil, exista intotdeauna ceva de facut.
"Mamele nu au timp de odihna"
Mamele nu se opresc din a face lucrurile si nu se opresc din "a gandi." Mintea mamelor este o masinarie care se gandeste la tot ce este in asteptare si de aceea ajunge sa fie atat de obosita. Asta, in afara de faptul ca noaptea, cand ne pregatim sa dormim, copiii nostri se trezesc si noi, mamele bune, stam treze cu ei, le citim o poveste, le cantam un cantec la care schimbam versurile pentru ca nu le stim , ii invelim cu patura, iar ei se dezvelesc.
Inainte eram obisnuita sa am timp sa-mi fac unghiile si sa am timp sa se usuce, sa am timp sa aleg tinuta zilei si sa am timp sa ma schimb daca ceea ce am ales nu-mi placea, sa ies fara sa am program, sa dorm cat vreau.
Trebuie sa marturisesc ca in momentele mele in care vreau sa fug, simt ca nimeni nu intelege ca puterea super-mamei din mine s-a terminat, ca vreau doar pe cineva care sa vina si sa ma intrebe "te ajut ?"
Ma intreb daca alte mame simt asta uneori, ca vor sa lase copilul in grija cuiva si " fugi oriunde, nu conteaza. Dar pleaca." Si cand iesim ... ne lipsesc copiii.
Si noi acceptam, suntem fericite, obosite, pentru ca zilele coplesitoare nu sunt nimic in comparatie cu bucuria imensa pe care copiii ti-o dau, cu tot ceea ce fac si ne umplu de mandrie.
Viata noastra inainte de a fi mama a fost buna, relaxata, fara complicatii atat de mari, dar nu aveam persoana preferata, acum avem totul, dragoste, fericire, zambete ... si oboseala.
Pentru mai multe articole interesante, urmareste-ne pe pagina de Facebook Copilul.ro
