Cu fiecare final de an scolar sau inceput de semestru, apare aceeasi intrebare, rostita cu ezitare in grupurile de parinti: „Ce facem cu doamna? Se ofera ceva?”
Pentru unii, gestul vine din inima. Pentru altii, e o povara sau o incercare de a nu-si „dezavantaja” copilul. Intrebarea este una fireasca, dar raspunsul deloc simplu.
Un gest de recunostinta sau de teama?
Multi parinti aleg sa ofere un cadou simbolic educatoarei sau invatatoarei copilului lor. Un buchet de flori, o felicitare scrisa de mana, o mica atentie. toate pot transmite multumire pentru dedicarea din timpul anului.
Dar ce se intampla cand gestul se transforma in competitie? Sau cand incep sa circule idei precum: „X a dus un parfum scump, Y a dat un plic, iar copilul meu n-a dus nimic”?
In astfel de contexte, intentia initiala, aceea de apreciere sincera risca sa fie umbrita de suspiciunea ca „daca nu dai, copilul tau va fi trecut pe linie moarta”.
Copiii simt si vad diferentele
Copiii sunt extrem de receptivi la modul in care sunt tratati fata de colegii lor. Daca un copil observa ca un altul primeste mai multa atentie, mai multe laude sau e ales mereu pentru roluri speciale si mai stie si ca parintii acelui coleg au oferit „ceva” apare o intrebare dureroasa: „Mami, eu de ce nu sunt ales niciodata?”
Chiar daca multi dascali isi trateaza elevii echitabil, e inevitabil ca unele gesturi costisitoare sa creeze, macar subtil, diferente in dinamica clasei sau a grupei.
Fie ca e vorba de atentie sporita, favoruri mici sau doar de imaginea formata in mintea parintilor echilibrul se rupe.
Presiunea sociala din grupurile de parinti
Un alt aspect delicat apare in grupurile de WhatsApp ale parintilor, unde adesea se organizeaza colecte pentru „cadoul doamnei”.
Daca nu participi, esti privit cu ochi critici. Daca participi, dar cu o suma modesta, te simti vinovat. Daca refuzi din principiu, te simti exclus.
In aceste cazuri, parintii ajung sa contribuie nu pentru ca vor, ci pentru ca nu vor sa para „altfel”. O forma de conformare sociala care nu mai are legatura cu bucuria de a darui, ci cu frica de repercusiuni reale sau imaginare.
Legal sau moral? Ce spun regulile oficiale
In Romania, legea interzice cadourile oferite profesorilor sub forma de bani sau bunuri scumpe. Se recomanda, in schimb, gesturi simbolice sau colective modeste (cum ar fi flori, carti sau lucrari realizate de copii).
Totusi, in realitate, linia este adesea incalcata nu neaparat din coruptie, ci din obisnuinta si lipsa unui ghid clar de comportament etic in scoli si gradinite.
Cum putem schimba aceasta dinamica?
-
Prin normalizarea gesturilor simple si sincere – un desen facut de copil poate valora mai mult decat un parfum scump.
-
Prin comunicare deschisa intre parinti – grupurile pot stabili din start limite decente si transparente.
-
Prin educarea copilului despre recunostinta – fara a-i inocula ideea ca afectiunea se cumpara.
-
Prin sprijinul cadrelor didactice – care pot transmite clar parintilor ca nu isi doresc daruri costisitoare, ci cooperare si respect.
Intre gest si obligatie
O floare oferita din inima nu e o problema. Un plic dat din frica da. Parintii au dreptul sa aprecieze dascalii, dar nu au obligatia sa plateasca pentru corectitudine.
Educatia ar trebui sa fie un spatiu in care toti copiii sunt egali indiferent de cadourile din mainile parintilor. Si poate ca, in loc sa dam din ce avem, ar trebui sa incepem prin a da din ce simtim.
Foto: Freepik.com
