Eram la cina cu prietenii mei din facultate, impartind sticle de vin, mancare greceasca si povesti despre copiii nostri. Discutiile au pornit de la ce sporturi ne acapareaza in prezent weekend-urile, pana la relatiile cu socrii nostri. Intotdeauna incerc sa ma distantez atunci cand conversatia merge in aceasta directie, asa ca am fost prinsa cu garda jos cand prietena mea Abby s-a intors spre mine si mi-a spus: „Doamne, nu o suport pe soacra mea. A ta cum e?”. „Este moarta”, am spus eu. „Eu am avut soacra doar 377 de zile”.
Si-a trait viata din plin!
Dupa sase luni de relatii, Elan mi-a spus ca mama lui vine in vizita din Israel si ca ar vrea sa ma includa in toate planurile lor. Eram entuziasmata, dar aveam mari emotii sa o cunosc. Iar gandul ca saptamana mea era deja planificata pentru mine era deranjant. Nu imi place sa imi faca altii programul. In plus, am presupus ca va fi destul de critica la adresa mea. Ca asa sunt mamele de baieti, nu?
Nu a fost cazul. In loc sa imi puna intrebari indiscrete despre trecutul meu, mama lui ne-a invitat la cina si chiar ne-a pregatit chiar si pranzul de a doua zi. A fost dezamagita cand am avut nevoie de o seara libera pentru a ma relaxa, in loc sa ma alatur lor la bazarul de mirodenii (da, cel din Istanbul). Aceasta femeie si-a trait viata la maxim si a vrut inca din start sa ma includa in planurile ei.
A fost fericita ca fiul ei s-a casatorit cu mine
Odata ce ne-am logodit, m-am gandit ca relatia pe care o aveam cu mama lui s-ar putea schimba. Am auzit ca atunci incepe adevaratul conflict. In loc de certurile despre nunta pe care le anticipam, mi-a cumparat flori si am mers impreuna in vacanta, pentru a sarbatori. Am crezut ca va fi suparata ca fiul ei locuieste in cealalta parte a lumii. Dar nu, ea a spus: „De ce ar trebui sa fiu ingrijorata sau sa ma supar? Te are pe tine.”
Soacra mea era cu doar 20 de ani mai in varsta decat mine. Lua lectii de dans de societate cu cel de-al doilea sot al ei si isi faceau propriul vin. Cand a aflat ca are cancer, si-a rezervat o excursie de weekend la un hotel nou pentru a se relaxa inainte de a incepe tratamentul.
Soacrei mele ii placea sa faca planuri. Cand o vizitam, ma trezeam cand imi spunea despre o sedinta de yoga pe care o rezervase pentru noi in acea dimineata. Ne spunea unde si cand sa ne intalnim cu ea la pranz si la ce ora sa fim la plaja. Asta a fost cea mai mare problema a mea, ca soacra mea a vrut sa planifice si sa petreaca timp cu mine. Nu eram obisnuita cu asta.
Spre final, mi-a spus cat de impacata era stiind ca voi avea grija de fiul ei pentru totdeauna
In ultimii doi ani de viata, soacra mea a fost bolnava, dar nu ti-ai fi dat seama. Ea credea ca, daca ramane pozitiva si isi planifica viitorul, viitorul va veni.
In ultimele saptamani inainte de a muri, dupa ce cancerul se raspandise si doctorii ne-au spus ca nu mai pot face nimic, si-a acceptat in sfarsit soarta. Am petrecut trei saptamani impreuna in timpul perioadei in care a fost internata la domiciliu. Am meditat si am privit apusul de soare de pe balconul ei. Ne-a spus sotului meu si mie sa ne anulam planurile de weekend si sa ne alaturam ei la un atelier pentru vindecare. Am fost de acord. Mi-a spus cat de fericita era ca faceam parte din familia lor, cat de mult ma iubea si cum ii aminteam de ea insasi. Si, in cele din urma, spre final, mi-a spus cat de impacata era stiind ca voi avea grija de fiul ei pentru totdeauna.
Pana cand nu a mai fost constienta, m-am asezat langa patul ei si i-am spus cat de suparata eram ca nu am reusit sa o cunosc mai bine si cat de mult asteptam sa fac mai multe planuri cu ea. Nu stiu daca a fost cancerul care a facut din relatia noastra o anomalie sau daca pur si simplu ne intelegeam bine. Nu voi sti niciodata. Uram cand altii imi faceau planuri sau imi spuneau ce sa fac, dar cumva am acceptat asta din partea ei.
Ma doare ca ai nostri copii nu vor ajunge niciodata sa isi cunoasca bunica...
Oricate povesti as auzi despre soacra mea, nu voi ajunge niciodata sa o cunosc cu adevarat. Nu voi avea niciodata o cearta cu ea. Nu voi avea niciodata sansa de a-i critica abilitatile de bunica. Nu voi avea niciodata acea faimoasa cearta despre locul in care eu si sotul meu ne petrecem sarbatorile. Nu voi invata niciodata cum sa ii fac supa de pui. Si nu va mai avea niciodata sansa de a face planuri pentru noi. Ceea ce doare cel mai tare este ca ai nostri copii nu vor ajunge niciodata sa-si cunoasca bunica.
Cinci ani mai tarziu, durerea inca este aici. Uneori ma prefac ca ea inca locuieste departe si ca nu a plecat cu adevarat. Imi imaginez ca, daca ar mai fi fost aici, m-ar fi ajutat sa il inteleg pe sotul meu cand eu ma chinui sa fac asta. Si probabil ca mi-ar oferi o multime de sfaturi despre cum e mai bine sa imi cresc copiii. Desi nu le-as accepta, le-as aprecia.
De aceea, cand prietena mea Abby se plange de soacra ei, imi vine sa strig „Macar tu ai una!”. Vreau sa ii spun sa se bucure de cearta, deoarece eu nu voi ajunge niciodata sa am parte de asa ceva. Pentru ca atunci cand te certi cu cineva pe care il iubesti, uneori ajungi sa fii mai apropiat decat inainte!
- Articol tradus si adaptat dupa un material publicat pe site-ul Insider.
- FOTO: Insider
Pentru mai multe articole interesante, urmareste-ne pe pagina de Facebook Copilul.ro
