Oricat de fericita ar fi o mama sa aiba alaturi un barbat grijuliu si atent cu cei mici, implicarea tatalui in cresterea copilului poate constitui la un moment dat un motiv de gelozie pentru aceasta. Explicatia psihologica ar fi aceea ca, instinctual, femeia simte ca ea trebuie sa detina rolul de ingrijitor si formator al urmasilor familiei sale.
Atunci cand parintele de sex masculin reuseste sa comunice eficient si sa-si supuna cu succes copilul cand mama nu a izbutit in prealabil aceeasi performanta, ea va trai cel mai probabil un sentiment de gelozie pe care nu si-l poate explica.
Specialistii confirma fenomenul si te asigura ca trairea derutanta nu este de condamnat. Natura unei mame presupune, printre altele, sa-si revendice tronul de "cea mai importanta persoana din viata copilului sau".
Societatea se schimba, instinctul ramane
Posesivitatea materna este simplu de explicat: desi societatea s-a schimbat, inconstientul femeii ii transmite in continuare mesaje traditionale despre rolul mamei in cadrul familiei.
Pentru reprezentantele sexului frumos, nu conteaza foarte mult emanciparea lor profesionala cand vine vorba despre rolul ingrijirii copiilor, pe care si-l doresc in mod exclusiv doar pentru ele.
Acum ca responsabilitatile casnice sunt impartite in mod egal intre partenerii de viata, barbatii se implica tot mai mult in educatia si cresterea copiilor. Prin urmare, micutii devin atat de atasati de parintele dominant, incat se naste o rivalitate tacita intre mama si tata.
Cine este seful?
Daca nu iti iei masuri de precautie, gelozia si nesiguranta anxietatii de a pierde controlul asupra copilului tau poate lua forma unui comportament maniacal tipic.
Vei dicta tuturor din familie ce sa faca si cum sa faca, din nevoia de a-ti impune autoritatea, iar aceasta nu este tocmai imaginea unei mamici grozave.
Solutia rivalitatii inchipuite
Pentru a "taia" raul de la radacina, nu trebuie decat sa apelezi la cateva exercitii de imaginatie atunci cand simti ca gelozia te cuprinde. Fa o lista mentala cu toate lucrurile minunate pe care le faci, iar partenerul tau nu le poate indeplini: alaptatul este un exemplu graitor.
Apoi, gandeste-te cat esti de norocoasa sa ai un ajutor de nadejde langa tine si inchipuie-ti cum ar fi viata ta in absenta lui.
La final, gaseste o serie de activitati care sa compenseze din plin aspectele de care se ocupa taticul: daca el face baie copilului in fiecare seara, cititul povestii inainte de culcare este doar al tau.
Pentru mai multe articole interesante, urmareste-ne pe pagina de Facebook Copilul.ro
