De ce sa nu-i spui copilului “ti-am spus eu” cand comite o greseala, desi l-ai avertizat

Este esential ca parintii sa le ofere copiilor lor libertatea de a actiona in mod autonom, chiar si cu riscul de a face greseli (pentru ca toti facem greseli). Dar a face greseli nu este un lucru negativ, dimpotriva: este o ocazie minunata de a invata si de a continua sa creasca ca oameni. Cu toate acestea, este adesea dificil pentru parinti sa le ofere autonomie copiilor lor atunci cand stim cu certitudine ca vor da gres. Este normal sa ne doara sa-i vedem esuand, asa ca avem tendinta de a-i avertiza sau de a le spune: "Vezi? Ti-am spus eu!" atunci cand fac o greseala.

Confruntati cu aceasta atitudine parentala, copiii au tendinta de a face doua lucruri:

1. Sa ne asculte fara sa se planga... si sa faca ce trebuie

In acest caz, copilul actioneaza sub conducerea noastra, astfel incat, desi nu va face greseala de a uita caietul acasa, nu va invata consecintele pe care le-ar avea daca acest lucru s-ar intampla, deoarece nu ii dam sansa de a gresi.

2. Nu reusesc sa faca ceea ce le spunem noi sa faca si esueaza

Dar se poate intampla, de asemenea, ca, in loc sa-i asculte pe parinti, copilul sa faca contrariul si sa faca o greseala. Cand se intampla acest lucru, parintii se simt frustrati, furiosi si raniti, in principal din doua motive.

"Vezi, ti-am spus ca o sa faci o greseala": comentariul despre o greseala care dauneaza profund stimei de sine.

Atunci cand noi, parintii, ne avertizam copilul de nenumarate ori in legatura cu o problema, dar acesta nu reuseste sa ne "asculte" si sa ne urmeze instructiunile, avem adesea tendinta de a sublinia greseala cu fraze si comentarii care sunt daunatoare pentru dezvoltarea personalitatii copilului.

Atunci cand un copil care a gresit pentru ca a luat o decizie primeste acest tip de comentariu din partea parintilor sai (persoanele pe care le iubeste cel mai mult si care sunt principalele sale referinte in viata), este normal sa se simta:

Rusine, vinovatie si umilinta

Sentimentul de a fi "mic", nesemnificativ sau inutil in fata omniscientei parintilor sai.
Lipsa de siguranta si de incredere in sine.

Sentimentul ca nu este valid si ca nu stie cum sa actioneze sau sa ia decizii de unul singur.

Dependenta si nevoia constanta ca parintii sa aprobe orice pas pe care il face sau decizie pe care o ia.

Cum ar trebui sa actionam daca stim ca copilul nostru va face o greseala?

Pentru inceput, este important sa subliniem ca nu este vorba in niciun caz de greseli sau decizii gresite care pun in pericol copilul nostru si/sau alte persoane. In aceste cazuri este evident ca trebuie sa intervenim si sa vorbim cu copilul pentru ca acesta sa constientizeze implicatiile pe care un anumit mod de a actiona le-ar putea avea asupra vietii sale sau a altora si sa cautam solutii alternative la decizia pe care se gandea sa o ia.

Vorbim despre motivul pentru care nu ar trebui sa ne impiedicam copiii sa esueze sau sa faca greseli care pot duce la invatare pe tot parcursul vietii si la abilitati viitoare.

Iata cateva motive puternice pentru care este bine ca copiii sa esueze:

1. Pentru ca greselile sunt pentru a invata.
2. Pentru ca a face greseli ofera abilitati esentiale pentru viata.
3. Pentru ca luarea de decizii (chiar daca sunt gresite) ii ajuta pe copii sa isi dezvolte gandirea critica, facandu-i oameni autonomi si competenti.
4. Pentru ca libertatea de a decide, de a gresi, de a cadea si de a se ridica din nou le intareste stima de sine, siguranta si increderea in sine.
5. Si, in sfarsit, pentru ca toti facem greseli la un moment dat, asa ca de ce ar trebui sa fie altfel copiii - care tocmai invata sa isi dezvolte abilitatile de viata?

FOTO: freepik.com