Copiii care incalca regulile nu sunt rai, ci doar testeaza lumea si incearca sa afle care sunt limitele dincolo de care este mai bine sa nu treci. Copiii care sunt "maraiti", mofturosi, neascultatori sunt, de fapt, in plina dezvoltare si in plin proces de invatare, spun psihologii. Totusi, sunt cateva comportamente care ar trebui sa atraga atentia parintilor.
Daca ar exista un manual universal pentru parinti, una dintre primele lectii ar trebui sa fie "cum sa nu-ti faci griji pentru orice lucru banal". Irosim mult timp din viata facandu-ne griji, in loc sa acceptam ca unele lucruri, fie bune, fie rele, se intampla oricum si fac parte din dezvoltarea copiilor. Sunt, insa, cateva detalii ce tin de comportamentul copiilor care ar trebui, pe buna dreptate, sa ii ingrijoreze pe parinti.
Foarte multe mofturi la mancare
Fiecare are propriile gusturi la mancare si nu ne pot placea tuturor aceleasi alimente. Este un lucru comun sa fie nevoie de multa munca de lamurire pentru a convinge un copil sa manance anumite alimente. Cand refuzurile sunt vehemente si cand nimic din ce iai oferit nu este suficient de bun, este posibil ca acest lucru sa fie cauzat de ceva probleme emotionale.
Un studiu au stabilit ca acei copii care sunt foarte mofturosi la micare au un risc de doua ori mai ridicat de a intra in depresie, decat cei care mananca orice, fara sa cracneasca. Potrivit cercetatorilor, până la 20% dintre parinti se plang de copiii cu varsta cuprinsa intre 3 si 5 ani ca refuza sa manance multe alimente. Studiind grupurile din acest interval si facand comparatie intre cei care sunt moderat pana la foarte mofturosi si cei care nu sunt la fel de selectivi cu mancarea, autorii studiului au descoperit ca primii au o probabilitate de doua ori mai mare sa dezvolte anxietate in viitor si sa prezinte chiar simptome de depresie
Preferinta pentru anumite haine
Nu este ceva neobisnuit ca un copil sa refuze anumite haine sau sa ceara sa poarte mereu altele; nu este iesit din comun nici sa se planga ca o haina il inteapa sau ca alta il irita. Unii dezvolta o preferinta care poate merge pana la dependenta pentru anumite obiecte vestimentare, la care nu renunta nici in ruptul capului, nici macar atunci cand s-au deteriorat vizibil. Ei bine, acest din comportament nu face parte din categoria rasfaturilor, ci de cele mai multe ori este o dovada de anxietate, iar ca parinte ar trebui sa fii mai atent la copil, sa afli ce i-ar fi putut-o declansa si cum poti sa i-o alungi.
Prea mult timp petrecut cu gadgeturile
Stim, ti s-a mai spus ca un copil trebuie sa petreaca timp cu masura cu telefonul, tableta sau computerul. Stim si ca traim intr-o era a tehnologiei in care e greu sa-i tii departe de aceste dispozitive fara sa se simta "oprimati". Stim chiar si ca uneori e mai comod sa il lasi sa isi petreaca astfel timpul pentru ca tu, parinte, sa poti sa face alte lucruri urgente sau chiar sa te odihnesti. Diferenta se face pana la urma in alta parte: acolo unde gadgeturile nu mai sunt o distractie de moment, ci un refugiu. Specialistii atrag atentia ca dependenta de gadgeturi poate fi un semn de anxietate si stres. E posibil ca un copil care sta prea mult online sa fie stresat ca ar putea rata ceva important in lumea lui virtuala. Este la fel de posibil sa prefere lumea virtuala celei reale, iar aici este cu siguranta cazul sa interveniti. Nu o faceti brutal, cu interdictii si confiscari, ci discutati cu copilul. Intrebati-l la ce se uita, oferiti-va sa jucati un joc online cu ei si s-ar putea sa obtineti informatii importante. E posibil si ca activitatea virtuala sa-l atraga mai mult decat ce se intampla in jurul lui cu adevarat pentru ca nu are alternative interesante si care sa-l atraga, iar aici puteti lucra impreuna pentru ca el sa nu se mai simta neglijat, neimportant si plictisit.
Cer mereu jucarii noi si ar face orice ca sa le obtina
Nu exista parinte care sa nu se fi aflat in situatia de a-i cumpara copilului o jucarie pentru ca acesta a facut o criza in mijlocul magazinului. Toti copiii trec prin aceasta etapa si este foarte important cum o gestionezi. Psihologii atrag atentia ca acest tip de comportament, de a implora cu lacrimi in ochi sau de a face o criza de plans pentru a obtine ceea ce vor pe moment, nu este nici rasfat, nici santaj (in prima faza), nici o nevoie.
In general, copiii nu isi fac griji pentru ceea ce le lipseste pana in adolescenta, pentru ca cei mai multi au cam tot ce le trebuie cu adevarat. Cei mici pot dobandi insa senzatia ca le lipseste ceva atunci cand, poate, ii aud prea des pe parinti discutand despre probleme sau greutati financiare, despre toate cheltuielile cu copilul. Acela este, potrivit specialistilor, momentul in care un copil poate incepe sa ceara mereu jucarii noi, chiar daca nu au nevoie de ele. Motivul: vor sa se asigure ca parintii pot avea grija de ei.
Un astfel de comportament poate fi corectat prin abundenta. Nu inseamna ca trebuie sa ii cumperi mereu copilului ceea ce cere, ci sa schimbi putin modelul: ofera-i o jucarie nu ca un premiu sau pentru ca e ziua lui ori Craciunul, ci pur si simplu pentru ca e... joi! Cadourile facute spontan, fara un motiv anume, sunt o forma de a-i asigura pe cei mici ca sunt iubiti si pretuiti.
