In multe familii exista ideea ca cel mai mic copil este „rebelul”, mai dificil, mai incapatanat sau mai greu de gestionat, in timp ce primul copil este vazut ca exemplul pozitiv, responsabil si protector pentru fratele mai mic.
Aceasta perceptie este foarte raspandita, insa psihologia moderna arata ca este mai degraba un mit despre ordinea nasterii copiilor, nu o regula reala de comportament.
Personalitatea copilului nu este dictata de faptul ca este primul sau ultimul nascut, ci de multi alti factori mult mai importanti.
De unde apare mitul copilului „rebel” daca este cel mai mic
Ideea ca mezinul familiei este mai „dificil” apare din experiente zilnice si comparatii facute de adulti intre frati.
Cel mai mic copil poate parea mai „rebel” deoarece:
- are deja un frate sau o sora ca model
- primeste uneori reguli mai relaxate
- incearca sa isi creeze propria identitate
- atrage mai mult atentia prin comportament activ
Toate aceste lucruri sunt normale in dezvoltarea copilului, dar pot fi interpretate gresit ca „revoltă” sau „probleme de comportament”.
Ce spun specialistii despre ordinea nasterii si personalitate
Cercetarile din psihologie arata clar: ordinea nasterii nu defineste personalitatea copilului.
Nu exista dovezi ca:
- primul copil este automat „responsabil”
- copilul mijlociu este „neglijat”
- cel mai mic este „rebel”
Comportamentul este influentat in principal de:
- stilul de parenting
- temperamentul copilului
- relatia dintre frati
- mediul emotional din familie
- experientele de zi cu zi
De ce copilul mai mic poate parea mai „rebel”
Exista cateva explicatii normale pentru care mezinul familiei poate parea mai energic sau mai indraznet:
1. Invata prin imitare
Copilul mic observa comportamentul fratelui mai mare si il reproduce, inclusiv comportamentele mai putin dorite.
2. Are reguli diferite
Parintii tind sa fie mai relaxati cu al doilea sau al treilea copil, ceea ce duce la limite mai flexibile.
3. Isi cauta identitatea
Pentru a se diferentia, copilul mai mic poate adopta comportamente diferite de fratele mai mare.
4. Incearca sa obtina atentie
Uneori, comportamentele considerate „rebele” sunt de fapt modalitati de a atrage atentia adultilor.
Este primul copil mereu „modelul familiei”?
Primul copil este adesea vazut ca „responsabilul”, insa acest rol apare frecvent din asteptarile parintilor, nu din natura copilului.
Copilul mai mare poate:
- simti presiune sa fie exemplu
- prelua responsabilitati prea devreme
- deveni mai precaut sau perfectionist
- resimti schimbarea aparuta dupa venirea fratiorului
Aceste reactii sunt normale si nu inseamna ca este „mai bun” sau „mai matur” in mod natural.
Relatia dintre frati nu este fixa
Relatia dintre frati nu este o competitie intre „copil bun” si „copil rebel”.
In realitate, dinamica dintre ei poate include:
- imitare
- competitie
- cooperare
- protectie reciproca
Rolurile se schimba in functie de varsta, context si etapa de dezvoltare.
De ce eticheta „copil rebel” poate fi daunatoare
Etichetarea copiilor poate influenta negativ comportamentul lor pe termen lung.
Daca un copil este numit constant „rebel”, el poate:
- ajunge sa creada ca acesta este rolul lui
- repete comportamentele considerate „problemă”
- cauta atentia prin reactii negative
La fel, copilul „cuminte” poate:
- evita sa isi exprime emotiile
- tina in el frustrari
- preia prea multa responsabilitate
Cum pot parintii evita etichetarea copiilor
Pentru o relatie sanatoasa intre frati, este important ca parintii sa:
1. Evite comparatiile intre copii
Fiecare copil are propriul ritm si propriul temperament.
2. Descrie comportamentul, nu copilul
In loc de „esti rebel”, este mai util:
„vad ca esti suparat si ai reactionat impulsiv”
3. Ofera atentie individuala
Timpul petrecut separat cu fiecare copil reduce rivalitatea.
4. Stabileste reguli clare pentru toti
Limitele trebuie sa fie aceleasi, indiferent de varsta.
Ideea ca cel mai mic copil este „rebelul” familiei si ca primul copil este mereu modelul perfect este un mit simplificat care nu reflecta realitatea.
Comportamentul copiilor nu este determinat de ordinea nasterii, ci de educatie, temperament si mediul emotional in care cresc.
Fiecare copil este diferit si are propriul mod de a se exprima, iar rolul parintilor este sa il ghideze fara comparatii si fara etichete.
O relatie sanatoasa intre frati se construieste prin intelegere, echilibru si acceptarea faptului ca nu exista „copil bun” si „copil rebel”, ci doar copii diferiti.
Foto:magnific.com
