Multi parinti prefera sa isi minta copiii atunci cand le este greu sa le spuna un adevar sau sa le explice anumite lucruri. Ne-am obisnuit sa le spunem celor mici de la minciuni marunte, nevinovate, la minciuni complexe la fel de usor cum respiram, fara sa ne gandim la faptul ca atunci cand adevarul va iesi la iveala ei vor fi foarte dezamagiti de noi. Ca sa nu mai vorbim de faptul ca vor pune la indoiala tot ce i-am invatat despre minciuni si adevar.
A minti un copil are consecinte pe termen lung
A spune minciuni copiilor are consecinte pe care s-ar putea sa nu le intelegem decat dupa mult timp. Un copil stie sau afla cand este mintit si va ajunge sa creada ca a insela este o idee buna, atunci cand ai un scop bine definit. Gresit! Gandeste-te cum te simti tu cand cand descoperi ca o persoana draga te-a mintit. Te bucuri si iti spui a fost bine intentionata? Putin probabil!
Sa fii parinte este ceva ce inveti din mers, in functie de experientele prin care treci, in functie de ceea ce vezi in jurul tau, in functie de ceea ce iti amintesti din propria copilarie. Iti amintesti ca parintii te minteau cand erai mic? Poate ti-au spus ca iti vor cumpara maine jucaria pe care ti-o doreai azi, dar nu au mai facut-o. Poate te-au pacalit sa renunti la a cere inghetata azi, cu promisiunea ca va veti intoarce maine, dar nu s-a mai intamplat.
Au mizat pe faptul ca ti-au distras atentia pe moment si ca tu vei fi uitat deja a doua zi. La fel au crezut si cand te-au lasat plangand la gradinita spunandu-ti ca se vor intoarce peste o ora, sau cand te-au lasat neconsolat de mana cu bunica, la tara, cu promisiunea ca vin repede. Au fost convinsi ca te vei lua cu altele si vei uita. Dar ce nu stiu ei si poate nici tu nu mai tii minte atat de bine e ca tu ai asteptat sa se intoarca, asa cum au promis. Si cand nu s-a intamplat, te-ai simtit tradat, chiar daca ti-a trecut pana la urma.
Vrei ca si copilul tau sa incerce aceleasi sentimente de tradare si neincredere? Minte-l! O sa ii treaca intr-o zi, doua, dar pe termen lung el va retine ca minciuna este uneori cea mai buna scapare. Si va incepe sa o foloseasca si el si va genera emotii negative si alte minciuni, de obicei. Teama de a nu fi descoperit adevarul, vina de a fi spus o minciuna, cat de mica, sunt sentimente pe care niciun copil nu ar trebui sa le experimenteze, pentru ca ii viciaza natura pura.
In ce se transforma minciunile aparent nevinovate pe care le spunem copiilor?
Nesiguranta, atitudine agresive, tendinta de a pacali si a manipula - toate sunt rezultatul minciunilor inofensive pe care un adult le spune unui copil. Sentimentele de vinovatie si rusinea, la fel. Iar copilul nu le simte doar pe moment, ci le va duce in spate in fiecare zi a vietii sale, pana va deveni un adult care considera minciuna ceva natural si necesar.
Scopul scuza mijloacele, ai putea spune! Dar nu te gandesti ca este exact lectia pe care i-o predai copilului de cate ori ii spui o minciuna: ca nici macar adevarul nu este mai presus de ceea ce el isi doreste sa obtina. In acelasi timp ii spui ca nu e frumos si bine sa minta. Iar el devine confuz.
E mai buna minciuna prin omisiune decat una inventata?
Poate! Atunci vei putea spune ca ai uitat sau ca nu stiai ce sa ii spui la un moment dat. Macar nu se va simti tradat si nedumerit.
"Putini parinti ar putea spune ca nu au mintit niciodata, dar trebuie sa fim foarte atenti la efecteleirecte si indirecte pe care le au minciunile asupra copiilor. Poate uneori nu le poti spune chiar totul, dar nu trebuie sa inventezi nimic", spune Lawrence E. Shapiro, renumit psiholog pentru copii.
Cum percep copiii minciuna
Mintea unui copil este ca o coala alba de hartie pe care se scriu informatii din prima zi a vietii sale. Este imaculata si noi avem datoria ca tot ce se consemneaza pe ea sa fie de calitate sa nu fie un exemplu rau. Iar a le spune minciuni si a-i invata, astfel, ca este in regula sa minti este un lucru pe care chiar il putem evita.
Cand un copil aflaca a fost mintit se simte inselat, indiferent de intentiile persoanei care a facut-o. Acest tip de judecata apare in jurul varstei de ani, insa nu se mentine constanta; astfel, multi copii de 11 ani, in jur de 28%, ajung sa nu mai considere minciuna condamnabila si asta doar pentru ca s-au obisnuit sa fie inconjurati de ea si pentru ca a devenit o practica normala pentru ei, se arata in "The Emotional Intelligence of Children", scrisa de Lawrence E. Shapiro.
Copiii sunt revoltati de minciuni, in special la varste fragede; dar, in timp, daca le sunt servite constant, vor ajunge sa le considere ceva natural.
Cum sa faci sa nu iti minti copilul
Cand vrei sa iti minti copilul ai, cu siguranta, un scop. Nimeni nu poate minti un copil altfel, doar pentru ca ii face placere. Si totusi, chiar daca avem tendinta sa credem ca este spre binele lui, ar fi bine sa renunti la acest obicei.
Fii sincer! Toate minciunile sunt inutile
Unii vorbesc despre minciunile necesare, albe, marunte, pe care le considera inofensive. Ele sunt folosite pentru a reduce sau elimina o atitudine la copii pe care o consideram nepotrivita sau pentru a-i constrange sa faca ceva ce noi ne dorim. Ii mintim constient si o facem pentru ca asa au facut si parintii nostri, iar noi trebuie sa urmam modelul. Fals!
Mai bine te-ai intreba daca, spunand minciuni copiilor, faci cu adevarat ceea ce este potrivit pentru bunastarea si sanatatea lor mintala sau daca ii ajuta cu adevarat intr-un fel. Cel mai probabil raspunsul va fi ca nu merita!
Foloseste cuvinte potrivite varstei
Nimeni nu cunoaste un copil mai bine decat il cunosc propriii parinti. Invata-i personalitatea si cauta mereu indicii despre cum sa abordezi anumite discutii. In loc sa il minti doar pentru ca iti este mai comod asa, incearca sa ii vorbesti pe limba lui, astfel incat sa il faci sa te inteleaga.
Aceasta atitudine este recomandata mai ales in situatii pe care le poti considera delicate sau premature, cum ar fi o intrebare despre sex, sexualitate, moarte etc. Este mai bine sa ii spui ca ai nevoie de putin timp pentru a te pregati de discutie, decat sa ii spui o minciuna.
Mesajul va fi ca iti dai interesul pentru a-i raspunde la ceva ce il preocupa si ca vei face un efort in acest sens. Momentul in care chiar ii vei vorbi despre ceea ce vrea sa stie este o caramida importanta la educatia pe care i-o dai si la dezvoltarea unui spirit empatic.
Pregateste-te pentru orice scenariu
Copiii vad si aud multe lucruri care le starnesc curiozitate, stres, incertitudine sau disconfort si primii carora le vor pune intrebari sunt parintii. Poti fi tentat sa ii induci in eroare pentru a evita o situatie incomoda, insa mai devreme sau mai tarziu tot va trebui sa ajungi acolo.
Poti incerca chiar sa discuti cu copilul in avans despre un lucru, cum ar fi ce se va intampla a doua zi la vaccin sau la stomatolog, daca aveti o programare. In loc sa il minti si sa ii spui ca nu o sa-i faca nimic doctorul, ca nu va trebui sa fie intepat, de exemplu, ii poti prezenta intr-un mod pozitiv ce se va intampla. Astfel el va fi nu doar pregatit, ci si multumit ca ai dat dovada de sinceritate.
"Minciuna erodeaza apropierea si intimitatea. Minciuna genereaza neincredere, tradeaza increderea. Minciuna presupune neatentie fata de persoana inselata" - Paul Ekman, psiholog
A spune unui copil chiar si un adevar incomod inseamna ca ii acorzi respect si incredere; ii dai valoare, contand pe faptul ca va incerca sa inteleaga, in loc sa il subapreciezi spunandu-i o minciuna ridicola.
Spune-i adevarul asigurandu-te ca il intelege si nu te sfii chiar sa ceri un sfat avizat daca nu stii cum poti face acest lucru. A fi sinceri cu copiii si cu noi insine va fi o decizie pe care nu o vom regreta niciodata pentru ca doar asa le putem castiga, cu adevarat, increderea.
FOTO: mejorconsalud.as.com
Pentru mai multe articole interesante, urmareste-ne pe pagina de Facebook Copilul.ro
