In trecut, imi displacea teribil sa aud un adult spundandu-i unui copil sa isi ceara scuze ori de cate ori avea o altercatie cu altcineva. Cred ca nu suportam lipsa evidenta de regret atunci cand copilul in cauza repeta ca un papagal dupa adult "Imi cer scuze, imi pare rau", si imi faceam griji ca cel mic nu invata de fapt adevarata lectie, aceea de a repara raul facut.
Asa ca, de fiecare cand aveam ocazia, intrebam copilul in schimb ce poate face pentru a indrepta situatia creata si il lasam sa se gandeasca putin inainte de a merge si a-si cere scuze pentru ca asa simtea, sau de-a reconstrui structura din lego pe care o stricase. Mi se parea inutil sa faci un copil sa isi ceara scuze ca un robot.
Apoi... am devenit mama. Si bebelusul meu a crescut intr-un toddler.
Si la varsta aceasta, copiii sunt o specie de sine statatoare. Imping, lovesc, tipa, arunca cu diverse. Si habar nu au ce vreau sa spun cand ii rog sa repare raul facut, sa indrepte situatia creata.
Asa ca am realizat ca este responsabilitatea mea sa imi invat copiii cum sa indrepte un rau facut. Toddlerii nu stiu prea multe despre limbaj si cultura. Sunt asemeni unor extraterestrii intr-o lume noua, precum niste mici oameni ai cavernelor. Trebuie sa fie invatati explicit cum sa isi ceara scuze.
Trebuie sa invete sa spuna ca le pare rau atunci cand este cazul si trebuie sa spuna asta des.
Asa ca atunci cand fiica mea smulge o jucarie din mana altui copil, care incepe sa planga, ii spun ca el tinea in mana acea jucarie asa ca trebuie sa i-o inapoieze si sa isi ceara scuze, pentru ca plange.
Si cand ma musca de picior cand sunt in picioare in bucatarie si tip de durere ii spun ca muscam numai din mancare si ca trebuie sa imi ceara scuze si sa pupe locul de unde m-a muscat.
Si usor, usor pot sa incep sa o intreb ce poate face pentru a indrepta raul facut.
La doar doi ani, vede o jucarie pe care o vrea, in mainile unui alt copil, si intreaba daca se poate juca cu ea; cand i se smulge o jucarie din mana, spune "eu ma jucam cu jucaria asta". Spune "imi pare rau", "esti bine?" atunci cand loveste pe cineva. Apoi saruta locul in care a lovit.
Fiica mea respecta limbajul si normele culturale pe care eu am invatat-o sa le respecte spunandu-i exact ce trebuie sa spuna si ce trebuie sa faca. Altfel cum ar putea stii cum sa se comporte? Sigur, eu ma comport in acelasi mod in care vreau ca ea sa se comporte, ca sa o pot invata. Insa nu imi este teama sa ii spun exact ce trebuie sa faca, sau ce sa spuna, in situatii care nu ii sunt familiare.
Cand va incepe scoala, poate ca educatoarea sa o va ajuta sa isi rezolve conflictele cu semenii pe cont propriu. Sau poate ca ii va spune pur si simplu sa isi ceara scuze. Si daca se va intampla asta, atunci ea va stii ce inseamna de fapt sa iti ceri scuze, si va spune ca ii pare rau in mod sincer.
Pentru mai multe articole interesante, urmareste-ne pe pagina de Facebook Copilul.ro
