Fie ca e o paturica pufoasa, un ursulet cu ureche rupta sau o jucarie de plus murdara de ani de zile, jucaria de tranzitie sau „jucaria preferata” ramane adesea alaturi de copil mult mai mult decat ne-am astepta. Si, chiar daca trec anii, copilul (acum poate scolar sau adolescent) nu vrea sa renunte la ea. Este ceva gresit in acest atasament? Ar trebui „sa rupem relatia”? Specialistii spun ca nu.
Ce este jucaria de tranzitie?
Jucaria de tranzitie este un obiect emotional important pentru copil, care il ajuta sa se simta in siguranta, mai ales in perioade de separare sau schimbare. De obicei, e aleasa instinctiv in primii ani de viata si devine parte din rutina de somn, de linistire sau chiar de socializare.
Este o punte emotionala intre copil si lumea exterioara.
„Aceasta jucarie simbolizeaza confortul, continuitatea si legatura cu mama. Nu e doar o jucarie, e un obiect de siguranta psihologica.”
— psiholog Mihaela Dragan
De ce se leaga copiii atat de mult de o jucarie anume?
Psihologii explica acest atasament prin mai multe procese firesti:
-
Consolare emotionala: Copilul o asociaza cu starea de bine, cu imbratisarea parintelui sau cu somnul linistit.
-
Control asupra mediului: Jucaria este a lui, mereu acolo, indiferent ce se intampla in jur.
-
Identitate: Odata cu cresterea, jucaria devine parte din cine este copilul. Are amintiri legate de ea, o voce imaginara, o poveste.
Ce se intampla cand copilul creste, dar nu renunta la jucarie?
E o situatie frecventa: copilul merge la scoala, are prieteni, e independent dar acasa inca adoarme cu jucaria de bebelus in brate. Sau o pune in ghiozdan „sa fie aproape”.
Este normal? Da.
Psihologii afirma ca nu e un semn de imaturitate, ci mai degraba de stabilitate emotionala. Atata timp cat copilul functioneaza bine in colectivitate si e autonom in alte aspecte, pastrarea jucariei preferate nu este o problema.
„Unii copii renunta natural la jucaria de tranzitie la 3-4 ani, altii la 8-10. Sunt chiar adolescenti care pastreaza o jucarie ca simbol afectiv. Este o parte sanatoasa din istoria lor personala.”
— psihoterapeut Oana Popescu
Cand ar trebui sa te ingrijoreze?
Desi in majoritatea cazurilor atasamentul fata de jucaria preferata este normal, exista cateva semnale care merita atentie:
- Copilul refuza sa plece undeva fara jucarie, chiar daca e vorba de scoala sau o zi in parc
- Se panicheaza sau plange in exces daca jucaria nu e prezenta
- Nu reuseste sa adoarma sau sa se calmeze in niciun alt mod
- Evita interactiunile sociale si prefera sa vorbeasca cu jucaria, in loc de oameni
In astfel de situatii, e bine sa discuti cu un psiholog pentru a verifica daca jucaria nu compenseaza lipsuri emotionale mai mari.
Cum sa gestionezi atasamentul copilului fata de jucaria lui?
- Accepta si respecta legatura emotionala. Nu face glume pe seama ei si nu o ascunde fortat.
- Incurajeaza treptat autonomia. Nu renuntarea, ci diminuarea dependentei (ex: „Hai sa luam ursuletul doar la culcare, nu si la gradinita”).
- Transform-o intr-un aliat. Jucaria poate deveni „asistentul” tau in invatare sau in trecerea la o rutina noua („Ursuletul vrea si el sa se spele pe dinti!”).
- Pastreaz-o, nu o arunca. Multi adulti regreta ca le-a fost luata jucaria preferata fortat. Pastrata intr-o cutie speciala, poate deveni o amintire pretioasa.
Cat timp dureaza aceasta etapa?
Pentru unii copii 2-3 ani. Pentru altii 8, 10 sau chiar toata viata. Da, exista adulti care pastreaza intr-un sertar o batista sau o papusa veche. Asta nu inseamna ca nu au evoluat, ci ca au ales sa pastreze o bucata din copilaria lor vie.
Important este ca jucaria sa nu inlocuiasca relatii reale, ci sa fie un sprijin temporar, mai ales in perioade de adaptare (cresa, gradinita, divort, mutare etc.).
Jucaria de tranzitie nu este un capriciu. Este un instrument de echilibru interior, o ancora emotionala si un simbol al afectiunii primite in primii ani de viata. Cand copilul o pastreaza, chiar si dupa ce creste, el nu refuza maturizarea ci o imbratiseaza cu radacini emotionale sanatoase.
Asadar, nu grabi procesul. Respecta atasamentul copilului tau si foloseste-l ca o ocazie de conectare si intelegere. Pentru ca uneori, un ursulet prafuit spune mai multe despre un copil decat 1000 de cuvinte.
Foto: Freepik.com
