Discalculia este o tulburare specifica de invatare care afecteaza abilitatile matematice ale copilului. Desi este mai putin cunoscuta decat dislexia, discalculia are un impact major asupra parcursului scolar si emotional al copilului. Identificarea timpurie si interventia corecta pot face o diferenta semnificativa in dezvoltarea copilului.
Ce este discalculia
Discalculia este o tulburare neurodezvoltamentala care afecteaza capacitatea de a intelege, invata si utiliza concepte matematice. Copiii cu discalculie au dificultati persistente in lucrul cu numerele, calculele aritmetice si rationamentul matematic, in ciuda unei inteligente normale sau peste medie.
Discalculia nu este cauzata de lipsa de interes, de lene sau de metode de predare necorespunzatoare. Ea tine de modul in care creierul proceseaza informatiile numerice.
Dificultati frecvente intalnite la copiii cu discalculie:
-
dificultati in recunoasterea numerelor;
-
confuzia intre cifre asemanatoare (6 si 9, 3 si 8);
-
probleme la numarare si ordonare;
-
dificultati in intelegerea cantitatii;
-
probleme in efectuarea operatiilor matematice simple;
-
dificultati in invatarea tablei inmultirii;
-
probleme in estimare, masurare si gestionarea timpului.
Discalculia poate aparea singura sau asociata cu alte tulburari de invatare, precum dislexia sau ADHD.
De la ce varsta poate fi depistata discalculia
Primele semne ale discalculiei pot aparea inca din perioada prescolara, intre 4 si 6 ani. Totusi, diagnosticul oficial este pus cel mai adesea in clasele primare, atunci cand copilul incepe invatarea sistematica a matematicii.
Semne timpurii in perioada prescolara:
-
dificultati in a numara corect obiecte;
-
probleme in recunoasterea numerelor;
-
intelegere slaba a notiunilor de „mai mult” si „mai putin”;
-
dificultati in jocurile care implica numere;
-
confuzie intre stanga si dreapta.
Semne la varsta scolara:
-
dificultati persistente la matematica;
-
invata greu sau uita rapid regulile matematice;
-
are nevoie de mult mai mult timp pentru rezolvarea exercitiilor;
-
evita temele si activitatile care implica numere;
-
manifesta anxietate sau frustrare in fata matematicii.
Pentru un diagnostic corect, este necesara evaluarea realizata de un psiholog sau psihopedagog specializat in tulburari de invatare.
Cauze posibile ale discalculiei
Cauzele exacte ale discalculiei nu sunt pe deplin cunoscute, insa cercetarile indica o combinatie de factori:
-
factori genetici (istoric familial de dificultati de invatare);
-
diferente in functionarea anumitor zone ale creierului;
-
nastere prematura sau complicatii perinatale;
-
asocierea cu alte tulburari neurodezvoltamentale.
Este important de retinut ca discalculia nu este rezultatul educatiei deficitare sau al lipsei de sprijin din partea familiei.
Sfaturile specialistilor pentru parinti si profesori
Specialistii recomanda o abordare empatica si personalizata in lucrul cu copiii cu discalculie.
Recomandari esentiale:
-
Identificarea timpurie reduce riscul esecului scolar.
-
Evitarea comparatiilor cu alti copii.
-
Incurajarea progresului, chiar si a pasilor mici.
-
Adaptarea metodelor de predare la stilul de invatare al copilului.
-
Folosirea materialelor concrete si vizuale.
-
Oferirea de timp suplimentar pentru rezolvarea exercitiilor.
-
Colaborarea constanta intre parinti, cadre didactice si specialisti.
Stima de sine a copilului este la fel de importanta ca progresul academic.
Activitati recomandate pentru copiii cu discalculie
Activitatile trebuie sa fie practice, interactive si adaptate nivelului de dezvoltare al copilului. Invatarea prin joc este una dintre cele mai eficiente metode.
Jocuri si activitati practice:
-
numararea obiectelor din casa (jucarii, fructe, creioane);
-
sortarea obiectelor dupa marime, culoare sau forma;
-
folosirea cuburilor, boabelor sau pietricelelor pentru calcule;
-
jocuri cu zaruri, domino, carti sau table;
-
puzzle-uri numerice si jocuri de asociere.
Activitati de viata cotidiana:
-
masurarea ingredientelor la gatit;
-
folosirea banilor de jucarie pentru cumparaturi;
-
citirea ceasului si intelegerea timpului;
-
stabilirea unui program zilnic cu ore si activitati.
Tehnologie si resurse digitale:
-
aplicatii educative interactive;
-
jocuri matematice online adaptate varstei;
-
platforme educationale care folosesc invatarea vizuala.
Rolul familiei in sprijinirea copilului cu discalculie
Familia joaca un rol esential in dezvoltarea copilului. Un mediu sigur, fara presiune si critica, ajuta copilul sa capete incredere in sine.
Parintii pot contribui prin:
-
sustinere emotionala constanta;
-
crearea unei rutine de invatare relaxate;
-
aprecierea efortului, nu doar a rezultatelor;
-
comunicare deschisa cu profesorii si specialistii.
Discalculia la adolescenti si adulti
Daca nu este recunoscuta si abordata, discalculia poate continua si la varsta adulta. Adolescentii si adultii pot avea dificultati in gestionarea banilor, planificarea timpului sau intelegerea informatiilor numerice.
Cu toate acestea, exista strategii compensatorii si metode de invatare care pot imbunatati semnificativ functionalitatea zilnica.
Discalculia este o tulburare de invatare reala, care necesita intelegere, rabdare si sprijin adecvat. Nu limiteaza potentialul copilului si nu defineste inteligenta acestuia. Cu interventie timpurie, metode potrivite si colaborare intre familie si scoala, copiii cu discalculie pot progresa si pot avea o dezvoltare armonioasa.
Foto: freepik.com
