Compozitie
Butelii continand protoxid de azot (N2O) lichefiat, sub presiune.

Actiune terapeutica
Protoxidul de azot este un anestezic general gazos, cu proprietati ce corespund aproape integral conditiilor unui anestezic ideal; fiziologic inert fata de toate tesuturile cu exceptia substantei cerebrale, difuzeaza rapid in organism si se elimina in scurt timp prin plaman, nu este iritant pentru caile respiratorii, are un miros agreabil (usor dulceag), nu este exploziv per se si in conditiile utilizarii in decurs de maximum 24 de ore in amestec cu o cantitate suficienta de oxigen (minimum 20%), la presiunea atmosferica, este, practic, lipsit de toxicitate. Principalul inconvenient al protoxidului de azot este capacitatea sa anestezica scazuta (aproximativ 15% din cea a eterului) in forma in care se utilizeaza de obicei in chirurgie: 80% protoxid de azot + 20% oxigen, la presiune normala. Inhalarea acestui amestec, fara premedicatie, provoaca, dupa o scurta perioada (1-2 minute) de agitatie motorie si euforie similara celei postalcoolice, un somn narcotic superficial, cu analgezie generala, fara relaxare musculara si cu pastrarea reflexelor. Anestezia chirurgicala se poate obtine numai prin cresterea presiunii amestecului gazos sau prin administrarea de protoxid azot nediluat, ambele procedee nefiind recomandabile, intrucat comporta pericolul anoxiei cerebrale, cu leziuni ireversibile, chiar dupa expuneri de scurta durata. in concentratii subanestezice (50%, 35%, 20%-in aer sau in oxigen), protoxidul de azot se poate utiliza pentru obtinerea analgeziei in obstetrica, in mica chirurgie, in cadrul unei explorari instrumentale etc.

Indicatii
Chirurgie (80% protoxid de azot + 20% oxigen): in anestezie generala. Obstetrica (50% protoxid de azot +50% aer sau oxigen): pentru analgezia nasterii. Alte indicatii (35% protoxid de azot in aer sau oxigen): bronhoscopie, interventii de mica chirurgie (debridarea plagilor, cauterizari, incizari de abcese, schimbarea pansamentelor), analgezie postoperatorie, in tratamentul tetanosului etc.

Doze si mod de administrare
In chirurgie, in cadrul inductiei narcozei, protoxidul de azot se administreaza dupa o premedicatie adecvata (de exemplu, un barbituric cu o actiune de scurta durata), realizarea narcozei chirurgicale obtinandu-se cu un anestezic volatil (eter, tricloretilen sau halotan), eventual cu un analgezic narcotic. Pentru relaxare musculara se utilizeaza d-tubocurarina sau alte miorelaxante.

Reactii adverse
Printre incidentele protoxidului de azot se amintesc varsaturile, in special la copii. Accidentul cel mai frecvent intalnit in caz de nerespectarea (intentionata sau accidentala) a proportiei celor doua gaze in amestecul anestezic este hipoxia (anoxia) cerebrala, cu repercusiuni adesea grave. Dupa administrari prelungite ca, de exemplu, in tetanos, s-au semnalat fenomene de depresiune medulara pana la aplazie.