Indicatii:
Tratamentul ulcerului duodenal si gastric benign; esofagita de reflux; sindromul Zollinger-Ellison; profilaxia si tratamentul recidivelor ulceroase.

Contraindicatii:
Nu sunt cunoscute contraindicatii, dar ca si la celelalte medicamente antiulceroase, hipersensibilitatea nu poate fi exclusa.

Precautii:
Administrarea famotidinei in timpul sarcinii si lactatiei nu este recomandata. Folosirea Famodar in pediatrie este in studiu. Posibilitatea prezentei unui carcinom gastric trebuie eliminata inaintea inceperii tratamentului cu famotidina.
Tulburarile minore de la nivelul tractului gastrointestinal nu trebuie tratata cu famotidina. Famotidina este eliminata prin rinichi, de aceea pacientii cu disfunctii renale trebuie tinuti sub observatie.

Reactii adverse:
Famodar este foarte bine tolerat. Rareori apar cefalee, ameteli, constipatie, diaree, greata, disconfort abdominal, anorexie.

Compozitie:
Famodar contine famotidina, antagonist al receptorilor H2-histaminergici, cu actiune de lunga durata.

Actiune:
Famodar reduce atat secretia bazala cat si pe cea stimulata de acid gastric. Manifesta un inalt grad de selectivitate pentru H2 receptori.
Intra rapid in actiune, efectul antisecretor aparand in prima ora de la administrare si este maxim dupa 1-3 ore. Actiunea Famodar este de lunga durata (24 ore), totusi nu exista efecte cumulative in cazul dozelor repetate.

Administrare:
In ulcerul duodenal si gastric benign, 40 mg o data pe zi, seara, timp de 4-8 saptamani. In profilaxia recurentelor ulceroase, 20 mg o data pe zi, seara. In sindromul Zollinger-Ellison se administreaza pentru inceput 20 mg la fiecare 6 ore, ajustandu-se doza in functie de rezultat.
Pacientii care au primit un alt antagonist H2 anterior, pot continua tratamentul fara probleme cu Famodar.