Examen al foselor nazale si al faringelui, realizat cu ajutorul instrumentelor.
Rinoscopia se practica in cursul unei atingeri a foselor nazale si a sinusurilor (rinita, sinuzita, polipoza nazosinusiana etc.) dupa doua metode: rinoscopia anterioara si rinoscopia posterioara.
- Rinoscopia anterioara consta in plasarea succesiva in fiecare nara a unui specul in forma de con scobit, format adesea din doua valve departabile cu ajutorul unui surub, care permite sa se observe partea anterioara a foselor nazale.
- Rinoscopia posterioara se practica cu ajutorul oglinzii lui Clar (mica oglinda inclinata in sus si montata pe un maner). Medicul impinge usor oglinda pana in fundul gatlejului si priveste imaginea cavumului (partea faringelui situata in spatele foselor nazale sau nazofaringe, cum se mai numeste) si coanele (orificiile posterioare ale foselor nazale).
Daca rezultatele obtinute prin aceste doua examene se dovedesc insuficiente, medicul poate sa le completeze cu o rinofibroscopie.