Structura osoasa constituita din 33 de vertebre suprapuse, intinzandu-se de la baza craniului la bazin, care inconjoara si protejeaza maduva spinarii si sustine capul si trunchiul.

Structura si functie - Cele 33 de vertebre sunt compuse din 7 vertebre cervicale, 12 vertebre dorsale, 5 vertebre lombare, 5 vertebre sudate ale sacrumului si din 4 vertebre sudate ale coccisului.
In fiecare interval dintre doua vertebre se afla un disc format din cartilagiu fibros si dens la periferie si dintr-un nucleu central elastic, nucleus pulposus.
Fiecare vertebra prezinta, in spatele corpului sau o cavitate centrala. Cum vertebrele sunt suprapuse, aceste cavitati formeaza un canal lung, denumit canal rahidian. Acesta inchide in interior maduva spinarii, de la care pornesc radacinile nervilor periferici.

Patologie - Rachisul poate fi afectat de anomalii congenitale, mecanice sau degenerative, precum leziunile inflamatorii sau infectioase:
- Anomaliile congenitale sunt reprezentate prin spina bifida (defect de inchidere a canalului rahidian).
- Deformatiile rachisului pot sa se traduca printr-o lordoza (curbura accentuata la nivelul vertebrelor cervicale sau lombare), de o cifoza (curbura accentuata la nivelul vertebrelor dorsale) sau de o scolioza (deviatie laterala)
- Infectiile cele mai frecvente ale rachisului sunt osteomielitele (infectii ale osului si maduvei osoase). Inflamatiile articulatiilor vertebrale, ca o spondilodiscita (inflamatia simultana a unui disc intervertebral si a vertebrelor adiacente, adesea de origine infectioasa), pot antrena o redoare permanenta sau o deformatie a coloanei.
- Leziunile ca ruptura musculara, entorsa ligamentara, luxatia, hernia discala pot fi provocate de gesturi excesive
- Degenerescenta rachisului se caracterizeaza printr-o artroza a cartilagiului articular. Ea este cauzata de uzura si atinge indeosebi subiectii peste 60 de ani. Persoanele in varsta, femeile dupa menopauza sunt expuse osteoporozei.
Sinonim: coloana vertebrala, spate.