Celula sangvina fara nucleu, care joaca un rol important in fenomenele coagularii sangelui si ale inflamatiei.
Numarul de plachete este cuprins in mod normal intre 150 000 si 450 000 pe milimetrul cub de sange. Plachetele provin din fragmentarea citoplasmei celulelor mari ale maduvei osoase, megacariocitele. Longevitatea lor este de 7-10 zile. Plachetele sangvine sunt distruse in splina.

Functie - Primul stadiu al opririi unei hemoragii (hemostaza primara) debuteaza cu aderarea plachetelor la peretele vasului lezat, cu agregarea si eliberarea continutului lor. Aceasta conduce la formarea unei aglomerari de plachete care colmateaza bresa vasului. In fenomenul coagularii, membrana plachetelor favorizeaza interactiunea factorilor coagularii.
In reactia inflamatorie, plachetele ingera anumite particule si pot sa-si elibereze continutul in prezenta bacteriilor si a virusurilor, crescand astfel permeabilitatea vasculara.

Patologie - In principal, se disting trei tipuri de patologie a plachetelor: trombopenia (micsorarea numarului lor), trombocitoza (cresterea numarului lor) si trombopatia (anomalia functionarii lor), la originea diverselor tulburari ale hemostazei primare.
Sinonim: trombocit.